De (des)cifrat enigme…

Un fel de Scrooge m-am simţit zilele astea, cel puţin în privinţa spiritelor care m-au vizitat nopţile astea…. Cu mişcări dincolo de plasma visului, îmbrăcate în haine puternic colorate, aflate mereu la o înălţime mai mare decât a mea. Cocoţaţi sau doar bine închegaţi în reţeaua de oase, spiritele de acum carnale mi-au îngrozit fiinţa chinuită în zvârcoliri captive pe pernă. Ce doreau totuşi? Una, căci era şi un spirit feminin, dorea să mă arunce pe scări ţipând cât o ţineau puterile. Era îmbrăcată în galben şi mov şi toată o furie. Scările spiralate m-au ajutat să-mi prind hainele în fierul lor şi m-am desprins de ea, ajungând într-un suflet jos, nevătămată. Al doilea, un spirit masculin, ieşea în evidenţă prin cei 3 metri ai săi, cocoţat şi pe un vraf de cărţi. Agita un instrument muzical. Greu de zis care anume, la ce viteză aveau mâinile lui. Culorile deja devin pale, galbenul strident de mai devreme devine pai, movul este înlocuit cu albastru. Am ţipat strigând ajutor. Ajutorul n-a apărut, strigătul era mut. N-am fost plimbată nicăieri şi nu mi se cerea nimic. Mereu cu oameni în preajmă, niciodată singură. Despre al treilea nu ştiu ce să zic, nu-mi mai amintesc. Mult fum colorat, lumină difuză şi zgomote din toate părţile!

Hai că ieri au fost de vină porcăriile mâncate, dar până atunci?