Recurs la memorie

a mea, a lor, ce mai contează!

Azi, m-am întors brusc în timp, în Tabăra de la Brădet. Eram clasa a Va. Prima tabără şi ultima. Jumătate petrecută în carantină, locul II la atletism (asta pentru că îmi fusese pusă piedică şi căzând am pierdut locul I…nu a fost depunctat nimeni), locul I la carnaval pentru costum şi cântare şi altele.  În carantină eram cu o fată cu scabie. Doamne pe vremea aia nu-i ştiam denumirea ştiinţifică, dar ştiam cum e să te păzeşti de râioşi! Eu cu păduchi, ea cu scabie, numai bine! Lumea se distra pe afară şi umbla pe coclauri, iar eu stăteam cu faţa lipită de geam, admirând curăţarea cartofilor. Buuuun! Tabăra era infectă, eu cu noroc, distanţa de casă de 6 zile,cărţile poştale insuficiente, mâncarea ciudată, oamenii suspicioşi şi vorbind mai mult în ungureşte! Ce mai, alta nu mi-a mai trebuit… alea din facultate nu se pun!

Cum spuneam, azi mi-a fost dat să întâlnesc mult prea mulţi marcaţi ai soartei, care mai de care cu capul acoperit. Prea mulţi ca să nu mor de râs o oră întreagă. Ciudat, de azi ei sunt în carantină…. am să-i mai văd la anu’.

Ce-am mai râs. Cred că juma de zi psihicul m-a torturat. Mă mânca peste tot… Ce ţi-e şi cu mintea asta!

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. Cineva cu păduchi se ferea de cineva care cu râie. :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: