Din seria:’Ce frumoasă sunt şi câtă treabă am!'(3)

La un pahar de vin roşu şi stelele sunt mai aproape, soarele are plural iar lentilele-retine focalizează dincolo de ultima suprafaţă! Numai că e bere, iar printre bule-nebune doar convecţie ce se mai poate observa. Căldură mare, e clar! Undeva între lentile se instalează un gaz ilariant. Nu era cazul, ştiu. Trebuia să fie ceva de genul argon, dar asta e, lumina prea mult şi (s-)a renunţat.

Am aflat tot de curând că, gazele nobile nu vorbesc decât între ele. Până la un punct mi se pare şi normal, au toate straturile de electroni. Nu formează ioni şi nici măcar gheorghi, au valenţă 0 (dar se pare că nu au aflat încă) şi nu formează compuşi cu nimeni. M-am complicat degeaba. Adică m-am complicat în timpi şi totul a durat prea mult. Cum nu eram  dintre ioni sau gheorghi, am preferat fumul de una singură. Aproape uitată, m-am băgat singură în seamă.

Să revin totuşi la vin. Era bere…