de-bu(solare)

Când vremea e frumoasă, iar jeanşii cei noi sunt frumoşi de numa;

când Chianti nu e un motiv dar se poate preface a fi;

când muzica îmbrăţişează pe la spate, iar lumina e oarecum piezişă ca şi cum toamnă ar mai fi;

când fiecare pas e parcă apăsare de clapă piano-piano;

când ziua liberă e un răgaz în plus pentru coastele fisurate;

când eu mai sunt încă tu, iar invers nu mai sunt sigură;

când aflu de la ‘Staţia spaţială- IMAX AFI Cotroceni‘, că de sus nu mai sunt graniţe de nici un fel, doar liniştea umanităţii;

când  ţi se ia interviu în metrou că…dacă ştii că marmura pe care calci e cu fosile din ‘Cretacic'( ?), melci şi alte orătănii,

când izbucneşti în râs de aşa glumă (se pare că nu prea era), spunându-mi că doar mie mi se putea întâmpla aşa ceva….;

când ziua e lungă şi intră şi culinare în ea;

când ciocolata neagră înveleşte banana de noapte bună şi-o depozitează în încăperi joase şi umede;

când poezia omenirii e mai săracă (brusc) cu doi regizori;

când distopia inimii e doar imaginea distanţei;

când, neflexibilă fiind conjuncţia nu mai leagă părţi… posibil să nu mai aibă acelaşi rol în teoria îmbinării vieţilor…

când e oboseală deşi nu e somn;

când .

 

 

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. De busolare?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: