Cum s-a întâmplat,de-o vreme încoace….

foto

Poem

-Nichita Stănescu-

 

Tu pluteşti ca un vis de noapte

deasupra sufletului meu.

Îţi sprijini tîmpla

de inima mea,ca de o piatră roşie,

şi aştepţi să-ţi spun numele

tuturor lucrurilor

pe care eu am isprăvit demult

să ţi le mai spun.

Gura mea e-n tăcerea cea mai desăvîrşită,

înclinată ca mătasea unui steag

într-o zi fără vînt.

O,nu pleca nicăieri!

Îmi voi rupe inima cu un singur gest

al mîinii,

ca să răsară durerea care ştie

numele durerii,

ca să răsară dragostea mea de bărbat

care ştie numele tău ciudat,de femeie.