Cu dedicaţie, lor

Pe vremea când literele alfabetului

se alergau şi încurcau orele şi distanţele,

au fost un el şi-o ea,

atât de aproape.

Abia se cunoşteau.

Împărţeau aceeaşi plăcere.

Se uitau la miezul lucrurilor,prin geam.

El,(pre)ocupat cu poezia,

n-a observat că fata trimitea

toate razele colorate spre el,

făcând curcubeie.

Odată,a legat  roşu de violet,

tocmai la el acasă.

Ah,am uitat,ea era!

Aparent nepotrivite(în mintea lui),

culorile au început să picteze geamul,

prin care amândoi priveau lumea de-afară.

El se minuna de ea,

ea era absorbită de el.

Curând,

ea a devenit tot mai frumoasă

în ochii lui;

el,mult mai înalt,

în ai ei.

Au împăturit harta

şi s-au pus pe pictat punctele comune.

Iar el,nu mai face poezie.

Nu,acea poezie!

Lor le dedic

această melodie.

Ei,însă,nu ştiu nimic.

Nici dedicaţia,nici de mine.

Nu-i,că e mai bine….aşa?

Le urez fericire!

Iar ei?

Fie să vrea!

Anunțuri

13 răspunsuri

  1. Intotdeauna devenim mai frumosi in ochii care ne iubesc si ne cauta.Ce-am fi fara ochiii celuilalt?

  2. lor le dedic! 🙂
    zi cu priviri de dincolo de geam, e mai aproape de sursa!
    Bine peste tot! 🙂

  3. ‘lui şi ei’ ? LOR e altceva 😉

  4. Rodica, este o poezie care mi-a pătruns direct în inimă.
    Dar să ştii, sunt de acord cu menţiunea Cellei. 🙂

  5. Rodica, iartă-mă, dar trebuie să întreb: e poezia ta? O tot citesc. 🙂

  6. E pur şi simplu splendidă.
    Da, sperie-te! 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: