Întrebări(retorice)-34

Ipoteză:

  • se dau două necunoscute,una pentru alta
  • spaţiul…total virtual
  • varii discuţii despre vreme
  • fără intenţia de a demonstra ceva….
  • tocmai de aceea una dintre necunoscute oferă încredere….dacă tot nu e nimic de demonstrat

Concluzie:

  • dacă tot nu e nimic de demonstrat
  • dacă tot s-a pornit de la premisa(falsă,ce-i drept) că implicaţiile sunt strict…telectualo/artistice

de ce…..

mai e nevoie de Demonstra(ţie)rea?

  • faptului că X nu are nici o ‘obligaţie’ să iubească pe Y,despre care oricum nu era vorba,nu era de dorit de către X.

Cred că am rezolvat dilema.

X nu trebuie să demonstreze nimic lui Y.Y trebuie să se mai maturizeze şi să mai facă o baie de mulţimi,să-şi mai cizeleze puţin comportamentul de ‘număr prim’ şi să se obişnuiască cu faptul că nimeni nu-i dator să-l iubească,dacă el crede că o face…..ah,şi să ştie că ‘Zid-ul incapabil de…şi de…'(aşa cum l-a numit pe X) e capabil de iubire,dar numai faţă de cine alege el.Aşa-i combinatorica matematică.Aleatorie pentru unii,nulă pentru alţii şi electivă pentru cei mai mulţi!Proastele tratamente duc la anularea simpatiei.

Numerele,pentru a fi prietene,trebuie să fie suma părţilor celuilalt.N-are să fie Y numărul pereche al lui X.Pentru că nu-i nimic natural în asta.Aşa că fiind opera omului,X nu vrea să facă parte din lumea numerelor reale.El e natural.Iar iubirea lui nu va fi niciodată a lui Y.Şi nu trebuie să pătimească din cauza asta.Y nu are nici un drept asupra sa….nu are nici un drept defel.E cazul să stea în lumea numerelor lui.Căci nu ştie altă lume.X se retrage să-şi mai sporească încrederea în numere,altele decât cele naturale.E trist că a pierdut timp preţios cu străinii.

20 răspunsuri

  1. complet de acord! 🙂

  2. parca vorbeam despre realitatea oamenilor din virtual……

  3. Te complici cu demonstratii. X va fi întotdeauna înaintea lui Y…

    • poziţia contează mai puţin;dacă ar fi egale s-ar completa….numai că fiecare se completează în alte mulţimi!orice demonstraţie presupune complicarea lucrurilor,când în matematică lucrurile sunt clare:posibil sau imposibil,nu admit absurdul decât în situaţii personale limită!

  4. Nu există străini, cel puţin mama pe toţi ne-a învăţat să nu vorbim cu străinii.

  5. Străinii sunt cei care „intră în vorbă cu noi”, ne fac să le acordăm încredere apoi… în final depinde de noi…

  6. Esti matematica din cap pana in varful lui Musetel,,,Astept niste demonstatii cu ecuatii pote asa imi rezolv si eu propriile necunoscute…

    • necunoscutele tale sunt în număr de 1.Nu de alta,dar e număr întreg şi mai mult nu ţi-e de folos.
      Sunt matematică pentru a nu fi psihologie!

  7. Niciodată nu strică prgamatismul, dar dacă e prea mult rămânem din nou singuri, dacă nu e deloc la fel. În final tot singuri rămânem chiar dacă ecuaţiile matematice cu timpul îşi găsesc rezolvarea.

    • Atunci,hai să nu fim pragmatici şi să acceptăm cu stoicism orice.De dragul a ce?
      Singurătatea?Doamne,dar cine a zis că trebuie acceptat orice-ul?

  8. îmi pare rău dar nu vorbeam de extreme

  9. Doar le criticam!
    Îmi pare rău pentru deranj şi pentru crearea acestei confuzii.

  10. Şampon care pişcă ochii… 😛

Lasă un răspuns la divagaţii Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: