Omul ca iarba,zilele lui ca floarea câmpului…şi au trecut 2 ani!

Defect de percepţie!Vederea înapoi e scurtă,mioapă şi neîngăduitoare.Mereu nemulţumită de timpul ce trece prea repede.Vederea dintâi,cea din trecut spre azi,cu severe defecte de bombări critalinice,nu observa mai nimic.

Aşa că m-am gândit eu că e bine să-mi/ţi aşez(i) cortul în locul cu vederea mai bună.Sunt în căutare de ochelari performanţi,în cazul ăsta.

(Mamă şi ce miroase a gospodine pe aici,a vinete doream să spun…s-a făcut clacă de copt printre vecine….)

Au trecut 2 ani de….Cum să (de)numesc?Bloggăreală?Sună dospit!A trecere miroase,a timp despletit,a praf în ochi,a remedii şi-a febră multă.Mă simt o mică Urania,privind cu înţelepciune înapoi(a mea).

La o mică inspecţie în cămară(că e bine să mai inspectez din când în când măcar de praf,dacă nu de rozătoare),văd că am strâns:

  • 574 de posturi
  • 6740 de comentarii
  • o grămadă de ‘căutări’,care mai de care mai abracadabrante(o să scriu despre….)

Şi cam atât.Meditaţia are loc cu uşile închise.Pun muzica în surdină şi mă apuc de aruncat cu pietre…la ţintă.Licoare caldă în cana de lut verde.Zilele premergătoare toamnei sunt dulci şi luminoase,gutuioase aş zice.

Şi pentru că sunt într-o stare Queen: