Vara până-n Sfântul Ilie

Am (pre)sentimentul următorului pas.

Nimic concret însă.

Un iz,un miros de nou anotimp,o tresărire,o iscare de vânt,un gest,un vis.

Nimic mai mult şi atât de mult.

Aşa cum,acum am simţit toamna în adierea verii.

O scurtă respiraţie şi gândul fu departe…

Am sărbătorit vara cu păpuşi de fân.

Dar parcă nu-i niciodată timp,la timpul potrivit…

Acum,însă,am tras timpul înapoi

şi-l fac cunoscut…