Uneori mai trebuie doar…’încă o zi’

Afara mea e atât de densă încât am hotărât să nu mă mai las afară din cetate.Îşi râde îngerul de mine.Venise la altcineva.Mă arunc în gol.Pentru câteva nuanţe de timp,am impresia că aerul mă opreşte.Altă iluzie,însă.Nu mă mai opreşte nimic.

Am revenit.A câta oară?Soarele mă oboseşte.Nu ai unde te ascunde.Ploaia acoperă.

Şi cum am (mai) zis.

Atât!

Cine să ştie asta…dinainte?