Menajeria

Mi-am împachetat căldura şi am pus-o în bagajul de mână

pentru a mă petrece la munte,

într-un scurt răgaz ritualic.

Când soarele abia urcase eram deja acolo.

Când nu ai aşteptâri prea mari se întâmplă chiar aşa.

Adică nimic.

Am observat însă un lucru.

Oamenii îşi poartă hainele peste tot la fel.

Aş fi dorit să mă tolănesc pe iarna proaspăt cosită,

dar nările refuzau apropierea,

iar albul,griul şi galbenul nu mi-au permis.

Mi-am putut imagina,doar,cum

coroanele copacilor pătează cerul

făcând umbră furnicilor,

de jos în sus.

Apoi totul a luat forma albiei,

unde au încăput de toate,

de la lături la lucruri sacre.

Bine că porcii fuseseră sacrificaţi,

în altă zi,la altă oră,în acelaşi spaţiu

şi duşi departe.

E bine de pus distanţă intre tălpi şi troacă,fie şi de căteva litere.

Muzica curgea.

Dinspre ea înspre urechile lor,ale mele erau amuzant-închise.

Amiaza a tras după sine înserarea.

Nimeni nu ştie când au apărut stelele.

Poate doar greierii,ţânţari nu erau.

E clar,

veşnicia s-a născut la sat.

O spun zidurile.

Aceeaşi tencuială de la pereţi la obraji.

Aerul îşi păstra nemişcarea.

Numai creşterea şi moartea ce mai animă.

Dar astea sunt obişnuinţă.

Timpul s-a descusut,

iar aţa m-a tras înapoi

cu urechile însăngerate de zgomot

şi cu serpentine în stomac.

N-am tras după mine realitatea în peliculă.

Am rămas doar eu la alţii,în gazdă,

până la schimburi echitabile.

Anunțuri

4 răspunsuri

  1. Trimit şi de-aici un pachet cu căldură. Cam de 40 de grade…

  2. i like it!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: