Ştiu că nu (mai) ştiu mai nimic….

foto

Leapşa destul de greu de (înde)plinit!Rontziki mă ademeneşte să răspund ce lecţii am învăţat din petrecerea de zi cu zi a vieţii.

Ce voi spune acum e o parte din viaţa mea,aşa cum mă trăieşte şi cum mă las trăită….cealaltă parte o încă descopăr.Am învăţat că nu prea ştiu nimic din ce ar fi cazul să….În rest,ar fi cam astea:

  • niciodată să nu spun niciodată.Cele mai mari nenorociri,ca şi cele mai mari bucurii s-au ‘întâmplat’ când mă gândeam mai puţin,când prevedeam mai puţin.
  • nu am viziune de ansamblu asupra nenorocirii şi mă sperii repede,aşa că am nevoie de timp(oricât de puţin mi-ar lua) pentru a mă linişti şi pentru a pune gândurile în ordine,că-s năucă de felul meu.
  • iubirii îî ierţi orice,oricât de i-logic ar părea înainte de a o face…..dragostea face din om altceva decât (se)  cuno(a)şte(a).
  • timpul trece repede,foloseşte-l cât ţi-e favorabil;
  • lacrimile nu liniştesc tot timpul;
  • bunătatea ‘trebuie’ s-o dăruieşti oricând,indiferent de ….orice/tot…
  • când mi-e greu,când simt că mor de durere,mă strunesc să am răbdare şi să înţeleg ce mi se întămplă…
  • de sărbători se întâmplă minuni….
  • nu pot cere altuia ce eu nu îndeplinesc,(asta)fără a mă cauţiona….
  • oricât de greu ar fi,există o rază de lumină….
  • lumea nu începe şi nu se termină cu mine;nu-s nici centru şi pot fi oricând înlocuită fără regrete…
  • înţeleg în parte,cunosc în parte,iubesc în parte…
  • am învăţat să aştept ceea ce-mi doresc
  • învăţ prea puţin din experienţele altora…
  • sunt iubită chiar dacă nu văd/aud/înţeleg de fiecare dată
  • că ieri-azi-mâine nu înseamnă mai nimic,sunt praf în vânt,sunt oricum prea puţin
  • că nu trebuie puse prea multe condiţii,unele se reglează din mers
  • visele devin realitate,oricum ar fi ele frumoase sau urăte…
  • Dumnezeu câştigă mereu,chiar şi în aparenta-I absenţă!
  • că trebuie să rămân copil pentru a fi adult
  • că în momentul în care simt că nu mai pot trăi mi se oferă speranţă(providenţial)
  • că nu se încheie nimic aici….şi că încă n-am început nimic….
Anunțuri

12 răspunsuri

  1. Îmi plac concluziile tale. La câteva nu sunt întru totul de acord:

    „nu pot cere altuia ce eu nu îndeplinesc,(asta)fără a mă cauţiona….”
    Dar nu ceri de la tine, nu e normal să ceri de la altul ceea ce e normal pt. acela să ofere?

    „lumea nu începe şi nu se termină cu mine;nu-s nici centru şi pot fi oricând înlocuită fără regrete…”
    Nimeni nu poate fi înlocuit… poate doar rolul ori funcția îndeplinită la un moment dat.

    „am învăţat să aştept ceea ce-mi doresc”
    Asta e bine, dar de ce să nu și faci ceva pt. a ajuta obținerea? Sau măcar nu o prelungi inutil.

  2. Minuni nu se intampla numai de sarbatori:)
    Nenorocirile te invata sa pretuiesti viata…O sa inveti sa nu te mai sperie in timp:)

    • Nu se întâmplă ‘numai’,dar se întâmplă ‘mai ales’….vorbeam din experienţă 🙂
      înţelegerea vine cu ‘adâncirea în bine’,nu cu timpul,aşa că sperieturile mele ţin de ‘început’…

  3. Superb… si uite cum descopar ca unele lectii le stiu, dar tu le-ai exprimat atat de clar si frumos.

    Imbratisari si vise implinite!

  4. Învăţ de la tine, Rodica.

  5. Ai scris atât de frumos! Foarte adevărat că nu trebuie să spunem niciodată niciodată, iar iubirii îi ierţi orice…Şi eu învăţ destul de puţin din experienţele altora şi m-am regăsit în foarte multe dintre lecţiile de care ai vorbit 🙂
    Atâta că minuni se pot întâmpla oricând 🙂 Poate că de Sărbători le dăm mai multă atenţie 😉
    Mulţam de preluare, o plăcere să citesc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: