Cincizecime-Duhul se pogoară în căuşul inimii

Mi-e inima ulcică de cules lumină.

În seara asta am să-mi primenesc smalţul şi am să luminez culorile întâie.

Am să trag cu urechea dincolo de uşi,la darurile ce se revarsă peste cei aleşi.

Am să le ascult glasurile,iar înţelegerea am să mă rog s-o pătrund!

Voi fi praful de pe pragul uşii,cel lăsat de paşii Apostolilor în drum spre curăţire.

Lumina scoate în evidenţă praful!Focul arde brazda şi o curăţă.

Bucurie de particule jucăuşe mă va cuprinde în ceasul revărsării prealinului.

Am bătut şi s-a deschis,am aşteptat şi am primit.

Nu încă.

Dar ce e timpul?

Clădire de cărămizi încinse,fără loc,la început.

Vasele se umplu şi preaplinul umple altele.

Pietrele au devenit vii,limbile au primit dezlegare.

Viaţa a primit harta spre cer.

Ramuri de tei se ridică să întâlnească nucii.

Coroane încing frunţile obosite.

Am de dat socoteala…

De avut grijă ca Pogorârea să nu mi-o fac Turn al lui Babel.

De adunat risipirea.

Îmi duc vasul la umplut.

Un strop măcar de-ai pune,Doamne…

Anunțuri

4 răspunsuri

  1. El se pogoară, noi să ne învrednicim a-L păstra….

  2. caramida noua…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: