(Con)jugând verbe

Foto:jayoerg

Îmi urlă un dor în tâmpla dreaptă,

muzical de-a dreptul,

ca mai toate visele

ce le am pătrunse-n inimă.

Şi nu e de la şnapsul

uitat în pahar,

în căutare de cuvinte potrivite.

Am culori în mâna stângă

gata să divulge

toate secretele uitarii de mine.

De-aş avea timp,

suspendat,

aş putea gândi clar

la un timp ce nu există încă.

Muzica asta-mi macină simţurile

zdruncinate de veşti din trecut.

Miroase a iasomie

în cana mea,verde,de lut.

Dincolo de platoşa asta de coaste

stă captivă

o inimă

ce se vrea departe

de sângiuiri

şi de tenul astă de măslină

gata de cules.

I-am făcut deja plan de zbor

peste căi ferate,nişe şi limite ecuatorile.

Sunt zile,cum e şi asta,

când nimic nu merge

cel puţin nu-mi dă senzaţia

că mai poate,

câ mai vrea,

macar împinsă,

că doar nu smulsă.

Azi,îmi urlă

mai aştept.

Poate,mâine îmi cântă!

Bine că tac…

Anunțuri

5 răspunsuri

  1. i like this post too, doar ca nu mai merge sa se si vada asta, cata vreme am renuntat la contul cu pricina.

  2. Inima mereu sufera pentru pacatele simturilor.Ea, care n-aude, nu vede, stie…

    condamnata sa bata
    ea spune, nu cearta,
    iubeste si iarta
    uitand cateodata
    ea stie si crede
    ce ochiul nu vede
    si poate sa fie
    ce mintea nu stie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: