(Con)jugând verbe

Foto:jayoerg

Îmi urlă un dor în tâmpla dreaptă,

muzical de-a dreptul,

ca mai toate visele

ce le am pătrunse-n inimă.

Şi nu e de la şnapsul

uitat în pahar,

în căutare de cuvinte potrivite.

Am culori în mâna stângă

gata să divulge

toate secretele uitarii de mine.

De-aş avea timp,

suspendat,

aş putea gândi clar

la un timp ce nu există încă.

Muzica asta-mi macină simţurile

zdruncinate de veşti din trecut.

Miroase a iasomie

în cana mea,verde,de lut.

Dincolo de platoşa asta de coaste

stă captivă

o inimă

ce se vrea departe

de sângiuiri

şi de tenul astă de măslină

gata de cules.

I-am făcut deja plan de zbor

peste căi ferate,nişe şi limite ecuatorile.

Sunt zile,cum e şi asta,

când nimic nu merge

cel puţin nu-mi dă senzaţia

că mai poate,

câ mai vrea,

macar împinsă,

că doar nu smulsă.

Azi,îmi urlă

mai aştept.

Poate,mâine îmi cântă!

Bine că tac…

Reclame