alex leo şerban în insula prea grea de tăceri

Azi spre ieri mi-am dat seama că ştiu atât de puţine despre ALŞ.Am aflat în secunda asta de ‘plecarea’ lui,cu toate că citisem la Cella ceva cu RIP şi prea obosită ca să înţeleg,n-am cerut explicaţii.Ştirea mi-a căzut din cerul undelor google-ind oarece ştiri.Nu-mi pun întrebări.Simt nevoia întâmplării unui pahar de vin roşu.Îl am în faţă.Inima-n-gat îmi opreşte raţiunea pe avarii.Aud Cohen,iar pleoapa se închide spre vizionări.
Un lichid miraculos,care adună deşeurile din corp,în timpul liber,a decis să otrăvească iremediabil de jos în sus învingând gravitaţia,viaţa acestui om-liber.Limfa n-a mai rezistat să-şi continue drumul mizerabil al vieţii şi-a explodat.
Cine ar fi ştiut că nu rezistă?S-a retras în grădină,lăsând cufărul cu amintiri în mijlocul oceanului,el ajungând mult prea devreme pe mal.
Om între limbi,om care funcţionează în etape,care renunţă la multe spre a fi fericit fără a renunţa a fi hedonist…acest om a plecat în insula grea de tăceri,dincolo de Cuvânt,aducând atâta tristeţe.

Azi,tăcerea şi cerul trist mă afundă în colţul întunecat al încăperii de nord,aşteptând ploaia cu Dietetica lui Robinson aproape,vin nu mai pot,cu apa sărată pe piele si cu acel ‘besos’ dedicat de ALŞ virtual din Argentina pe 4 ian.2010…

Cei care doresc să-şi ia rămas-bun de la Alex Leo Şerban pot veni la Uniunea Scriitorilor – Casa Monteoru (Calea Victoriei colţ cu Dacia) luni, 11 aprilie, după ora 16.