È cambiato il tempo e sta piovendo Ma resto ad aspettare Non m’importa cosa il mondo può pensare Io non me ne voglio andare.

Oh,da!Abia acum,ce-i drept!As trage timpul de caier inapoi si i-as zice ca am inteles(azi,melodia….demult orice altceva).Azi,intrand la Sonia pe blog,am auzit-o pe Ornella Vanoni,cum n-am ascultat-o niciodata in viata mea,cu toate ca mi-a incurcat rau de tot itele.Taman azi….ca o ‘intampinare’,ca o ‘implinire a proorociei’.M-as opri pe strada si as canta tare-tare,aducandu-i aminte un loc si-un ceas din alte timpuri.Cum afara-i (prea)frig,iar eu sunt ascunsa-n sosonii ce-ar trebui sa-mi aminteasca vara(n-au cum insa,picioarele-mi sunt gheata),raman in casa si ma uit pe fereastra.Ruleaza aceeasi pelicula de ani de zile,se aud aceleasi sunete,culorile sunt altele.Ma ghemuiesc in mine si dau sonorul tare.Stiai?!Nu stiam sa am memorie atat de buna…chiar nu stiam!Doare atat….memoria asta!

Sca(l)pare

Ghem(uita).A avut o zi grea si a mers mult pe jos,apoi a stat mult,apoi a asteptat mult.Toate au fost in cantitati indestulatoare.Ei,oameni prea politicosi sa arata ce simt,trec mai departe.Ea,abia asteapta momentul sa scape de ei.I-au innegrit cei mai frumosi ani.A scapat.Si asta,pentru (inca) doi ani.Apoi,de tot…


foto:aaandriakay

LATER EDIT: