O (po)veste pe saptamana (1)

„Într-o seară, pe când mama pregătea cina, fiul de unsprezece ani veni în bucătărie cu o foaie de hârtie în mână.

Cu un aer ciudat de oficial, copilul înmână hârtiuţa mamei, care, ştergându-şi mâinile cu un prosop, citi ceea ce era scris acolo:

„Pentru că am smuls buruienile din grădiniţă: 5 lei

Pentru că am făcut ordine în camera mea: 10 lei

Pentru că am fost să cumpăr lapte: 1 leu

Pentru că am avut grijă trei după-amieze de surioara mea: 15 lei

Pentru că am luat două calificative „foarte bine” la şcoală: 10 lei

Pentru că am dus în fiecare seară gunoiul: 7 lei

În total: 48 lei

Mama îşi privi copilul în ochi, cu multă blândeţe. În mintea sa reveneau o mulţime de amintiri. Luă un creion şi scrise pe dosul hârtiei:

„Pentru că te-am purtat în pântece timp de nouă luni: 0 lei

Pentru toate nopţile pe care le-am petrecut veghindu-te atunci când erai bolnav: 0 lei

Pentru toate momentele în care te-am mângâiat atunci când erai trist: 0 lei

Pentru toate prilejurile în care ţi-am şters lacrimile: 0 lei

Pentru tot ceea ce te-am învăţat zi de zi: 0 lei

Pentru toate mesele de mic dejun, prânz şi cină, pentru toate gustările şi sandvişurile pe care ţi le-am pregătit: 0 lei

Pentru viaţa pe care ţi-o dau zi de zi: 0 lei

În total: 0 lei ”

” Într-o zi călduroasă am pregătit nişte pahare de îngheţată şi le-am spus celor patru copii ai mei că puteau să le cumpere cu câte un sărut. De îndată, copiii se aşezară la coadă pentru a face târguI. Cei trei mai mici mă îmbrăţişară în grabă, înhăţară paharul şi fugiră iar afară. Când veni însă şi rândul fiului meu mai mare, de acum adolescent, din partea lui am primit două sărutări. Mi-a spus zâmbind: «Păstrează restul»”.

(Bruno Ferrero)