da,da,modifica locul unde se aplica…

Cand memoria oboseste si amintirile se lichefiaza undeva in afara cunoasterii,iti iei bocceluta cu tine si ti-e drumul unde n-ai gandit sa fie!N-are rost sa te uiti imprejur,nimic nu (mai) face parte din nimic si ori(ce) poate fi ori(unde).’Tot’nu mai conteaza,esti atat de tanar ‘de tine’,mirarile inca mai au loc in cutia ta cu vise,totul se re-incarca cu aceeasi rapiditate cu care l-ai pierdut.Din nou mic-dejunuri pe fuga,muzica-n urechi si lentile de contact cu noua realitate;e aproape incurajator sa (mai) poti spera.Si,asa,intr-un ‘mereu’ efemer,am sa-ti respir bucata mea de aer si am sa las gol imprejur,pana lesini si mintea-ti va fi re-incarcata cu noi amintiri si cu alt aer…iar atunci doar haina iti va fi alta,iar pielea batrana de amintiri….iar tu te vei lasa,iar eu nu ma voi mai repeta atat,caci nu vei mai uita…

Anunțuri

11 răspunsuri

  1. Pielea, un jurnal nescris al trupului nostru… al timpului nostru?

    Am si uitat cand am încetat sa ma simt „tanar”.De plecat stiu ca oriunde m-as duce tot aici as fi.

  2. Tacerea nu intensifica durerea? Uneori îmi redactez strigatele, nedorind sa tulbur pietrele.

  3. si tacerea comunica, deci, in felul ei. nu doar poate, sigur mai profunde ca oricat de lung ar fi un lant de cuvinte inadecvate unei stari in care se emit(E).

  4. Pielea tanjeste sa fie tatuata de catre suflet cu timp…

  5. Aşa e, oricum apar, dar sunt mai plăcute în 2.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: