Mai nimic(uri)

Strada,la ora la care a iesit cu Sergiu din casa era pustie,ca un cimitir cu mortii plecati la un nou parastas.Toate casele intunecau si mai mult ideea de noapte.Le-a atras privirea perdeaua fluturand de la geamul casei cu nr.7 de pe strada Visinilor,la etaj.Lumina puternica era insotita de usoare acorduri de violoncel si discutii aprinse,purtate aproape in surdina.El se tot intreba de ce aparau linistea cu atata sfintenie.S-au oprit si s-au sprijinit de stalpul de lumina ce se razboia cu intunericul de temut al verii.Violoncelul se opri,iar discutia devenii mai aprinsa.Auzeau pahare ciocnite,si-si imaginau deja gustul rubiniu al vinului ce curgea catifelat pe gatleje.Au mai stat asa,pret de-un gand la studentia lor si au plecat aproape fluierand…


Foto:13secondstolove

Anunțuri

8 răspunsuri

  1. Doua momente intr-unul si amandoua in povestea ta, ca un triptic, dar cu icoana in icoana!

  2. Daca traiesti ceva- esti acel ceva, tu, esti acel ceva fara sa-l fi trait, pentru simplul fapt ca tu l-ai creat!
    Wow, oare am zis ceva?!

    😛

  3. fragmentul asta imi aminteste de romanele lui Calinescu… si nu ma intreba de ce…dar imi place muuult mult de tot… 🙂

  4. visini, acorduri de violoncel, gustul rubiniu al vinului… Rodica, în ce lume ne duci?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: