Devii ceea ce gandesti


Foto:chibi-miyabi

Fara sa adopt viziuni ‘zen’asupra vietii si fara sa am ochii atintiti spre Extremul Orient,in cautare de bodishatva,cred ca ‘devii ceea ce gandesti’.Nu imediat,nu acum,dar treptat devii acele ganduri care-ti populeaza mintea,in mod constant.Nu poti admite ca esti mai multe deodata.E imposibil sa-ti traiasca cu aceeasi intensitate viata,himerele si ingerii.Depresiile si fericirile se nasc in noi,le hranim…sau nu!Imi sunt de vina de felul existentei mele,in proportia in care am lasat sa se intample…

Anunțuri

20 răspunsuri

  1. o autocritica de sfarsit de an? … in legatura cu asta parerea mea e ca o data cu trecerea timpului se schimba si gandurile, implicit persoanele, iar cei care devin ceea ce gandesc poti fi socotiti drept oameni impliniti

  2. Mulţumesc (şi) pentru Adele 🙂

  3. gîndul meu în gîndul tău, cum s-ar zice 😉

  4. Mai pe intelesul meu as spune: griji in ce ganduri si in ce cuvinte te scalzi, s-ar putea sa te inneci in ele. Gresesc?

  5. eu iti multumesc ca mi-ai reamintit. aveam nevoie, desi, azi la pranz am decis sa fiu EU asa cum simt, si sa traiesc frumos, asa cum imi doresc.

    am decis sa nu las pe nimeni sa-mi altereze visele.

    eu cred cu tarie in ele. iar cine a indraznit sa le ciufuleasca putin, va plati… 🙂

    multumesc ca mi-ai fost alaturi…. 🙂 pupici!

  6. Este cât se poate de adevărat! Suntem într-adevăr influenţaţi de multe, direct sau indirect, dar suntem în mare parte produsul a ceea ce gândim, a ceea ce alegem să vedem şi să percepem din ce ni se întâmplă, din ce vedem în jur…Greu să le croim aşa cum ne-am dori, mai ales când nu suntem tocmai bine, dar dacă am fi convinşi de impact, poate am reuşi mai des…Poate că vorba aceea că o nenorocire nu vine niciodată singură are legătură cu faptul că, atunci când nu ne e bine, suntem nefericiţi şi negativişti, ne schimbăm comportamentul şi avem parte, în continuare, tot de întâmplări nefericite…se creează un lanţ în care răul atrage rău şi binele atrage bine, lanţ pe care-l putem rupe prin puterea de a fi optimişti.

  7. […] Mircea, Ana Maria, Gina, Cristian, Geo, Angela, Athe, Nea Costache, Manole, Cella, Gabi, Daurel, Rodica, Mirela, Karla, Geanina, Evergreen, Cati, Ion, Allia, Camelia, Dan, Aurora, Călin, Carina, […]

  8. am scris chestia asta acum vreun an, cred ori poate că mai bine, era doar un gând pe care nu am vrut să-l uit, aş adăuga în plus că sunt intru totul de acord, tristeţea trece, ca orice altceva dacă nu o hrăneşti, legea simplă a fizicii cu reacţiunea fiecărei acţiuni… Şi acum chestia:
    Omul este o construcţie care se clădeşte singură.
    În funcţie de numărul de cărămizi, forma şi densitatea lor precum şi liantul care le leagă, adică modul în care armonizează o cărămidă cu alta se auto-clădeşte, rezultând în funcţie de alegeri construcţii de forme, mărimi şi soliditate diferită.astfel că se poate obţine: construcţie solidă, dar lipsită de estetică ori poate o construcţie mică dar profundă,care la prima vedere pare insignifiantă, dar care ascunde sub ea mult mai mult ori poate una urâtă şi instabilă ori poate una construită din hârtie frumos colorată, care la prima pală de vânt este spulberată. Posibilităţile sunt infinite, asta e tot farmecul, felul în care alege fiecare să se construiască, în funcţie de împrejurări şi originalitea fiecăruia.

  9. Pe mine scrisul m-a ajutat sa schimb traiectoria pe care o luasera gandurile.

  10. Nu întotdeauna gândurile,aspiraţiile,visele şi visurile etc devin noi.Că sunt parte din ceea ce suntem,da!..
    Gândurile se pot sau nu materializa.Poate rămâne la nivel de gând fulgerător într-o clipă de disperare/fericire.Diferenţa o fac faptele.Sunt a faptelor,cele care se înfăptuiesc fără prea multe cuvinte/gânduri….vin din suflet.
    Rodica,nimic nu e întâmplător…e totul cu un scop aflat uneori mai devreme sau …niciodată prea/mai târziu.
    Gândurile au cursul lor…şi a le construi baraje,e-n zadar.M-am acuzat de multe ori de abuzarea acestei calităţi umane.Acum doresc să simt.Şi apoi,dacă e să nu cer prea mult,să ajung la un echilibru…Mintea şi inima să fie adiacente…
    PS:Îmi place Adelle! Şi din „cauza” ta m-am „îndrăgostit” de Damien Rice!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: