de la unii la altii…

:)))))))))),am primit de la Tetris un fel de”dat mai departe”,un pic sportiv(ca doar e implicata memoria),un pic distractiv(pt ca am sa incerc sa spun totul fara a spune ceva-prea),un pic odihnitor pentru ca mai uit de …altele!
1. Ce raspundeati la întrebarea: ce vrei să te faci când vei fi mare? Oricui,oriunde,oricand:MEDIC!
Si?Si….nu.Sa zic”n-a fost sa fie”,ar suna prea fatalist.Zic simplu:nu!

2. Care erau desenele animate preferate?
Of,la cat de putine am vazut nici nu mai stiu…cred ca(memoria sigur ma inseala,dar totusi…)Balanel si Miaunel,Mihaela si habar n-am care altele…Oricum,desenele ‘adevarate’le-am vazut dupa 15 ani…si de atunci nu ma mai satur de ele.Si cum nimeni n-are timp,n-am sa insir…Unul singur am sa zic:serialul Crow(ceva cu epoca mamutilor) de pe TVR1 dupa 1990(nu stiu sigur anul)…..stiu ca veneam de la scoala intr-o fuga sa-l vad!

3. Care a fost cea mai frumoasa zi de nastere sarbatorita si de ce.
Ale altora(asta in copilarie).Intotdeauna.La ale mele nu ma bucuram asa de mult.Eram in centrul atentiei si parca nu-mi iesea nimic bine,si….eh,darurile insa erau ‘de dorit’….In rest,dupa ce am crescut am invatat sa savurez altfel totul.

4. Ce jocuri preferate aveati?
Castel.Leapsa pe ‘coco’.Hotii si vardistii.(de exterior) :)))))))))))
Scrabble.Sah.Nu te supara frate.Macao.(de interior) :)))))))

5. Ce va doreati sa faceti neaparat si inca nu ati reusit?
Casa cu cerdac albastru.Mi-a aparut in vis.Vreau exact ca acolo.

6. Care a fost prima pasiune sportiva si nu numai?

Am fost selectionata printr-a 7a la canotaj…dar nu m-am mai dus.Auzisem intre timp ca faci dorsala cat continentu’ si m-am infricosat…si am ramas la alergari.

7. Care a fost primul cantaret/grup muzical preferat?
Primul,ever?Habar nu am…Dar in liceu eram innebunita dupa Queen.

8. Cel mai frumos obiect cerut (eventual primit) lui Mos Craciun, Nicolae
Au fost multe,frumoase,si din pacate greu de amintit cu amanunte…in unii ani mai putin,in altii mai mult,dar mereu tare frumoase!

Lepse?Primesc!Nu (mai)dau mai departe!Motive?Nenumarate…si toate la trecut!

Anunțuri

17 răspunsuri

  1. Multumesc de preluare! 🙂
    Habar n-am de „castelul”, nu am auzit de el. De Macao uitasem, imi placea mult.

  2. Si eu vream sa ma fac medic 😀
    poate ca voi lua si eu leapsa 😛

  3. Toata lumea voia sa se faca medic!… Multi s-au si facut… :)) (eu nu)… 🙂

  4. Desi se spune despre generatiile de acum ca nu mai stiu sa se joace, eu am fost norocos din acest punct de vedere.M-am jucat inclusiv castelul, v-ati ascunselea, obiectul ascuns, flori fete si baieti, sticluta cu otrava… vacantele de vara erau un fel de Eden pentru mine.Pornind de la monopoly, am sfarsit majoritatea implorandu-ne parintii sa ne cumpere un joc asemenator.Niciodata acelasi.S-au strans Europolis, Capital, Piticot, Nu te supara frate… cartile de joc,sahul si butoiasele deja erau clasice.Mai merita amintit si ca ajunsesem într-un timp sa ne jucam „de-a scoala”, cum spuneam noi.Mai exact, facusem un catalog aproape veridic dintr-un caiet, si prin rotatie, fiecare dintre noi era „profesor de ceva” si preda celorlalti materia lui.Aveam si pauze, puneam si note, dadeam si teme.Cu timpul au aparut certuri, am crescut si au ramas doar amintiri ingenue si deseori ridicole.

    Frumoase vise ai.În culori 🙂

  5. Uh,n-am ştiu că doreai să te faci medic.Eu pentru asta mă pregătesc.Doresc să vindec suflete şi trupuri de asemenea.Dacă eram băiat,mă făceam preot.Aşa…mi-a mai rămas medic.
    Ţin minte că atunci când eram mică(şi la ani şi la înălţime) răspunsul la întrebarea ce vrei sa te faci când vei fi mare rămânea în aer.Habar nu aveam.Parcă nu aveam înclinaţie spre nimic.
    A urmat o perioadă în care vroiam să urmez Liceul Pedagogic,s-o iau pe urmele mamei.S-a spulberat…nu mai exista secţiunea de pedagogie pe când urma să intru eu la liceu.
    Acum ştiu ce vreau.Şi Doamne bine e!
    Despre copilărie…n-a fost chiar atât de interesantă.Ţin minte că eram într-o gască de băieţi.Şi toată ziua tot cu ei…pe garduri,la furat de cireşe etc.Prietenii mei cei mai buni din copilărie erau băieţi.Deşi am pierdut legătura,îmi amintesc cu drag de ei.Sper ca şi ei de mine 😀
    Cu fetele mă jucam „elastic” la şcoală.
    Mai jucam FAZAN,dar nu toti tovarăşii de joacă iubeau cuvintele atât de mult precum le iubeam eu.
    Îmi rămâne în memorie,într-un loc special,jocul „de-a v-aţi ascunselea”.Noi avem grădină mare chiar peste drum de casă.Şi o parte era cultivată cu porumb şi o altă parte cu lucernă,ceva soi înalt :)).Şi acolo obişnuiam să ne ascundem şi să le pricinuim alor mei stricăciuni.Aaa,să nu uit de şanţ…veşnic ocrotitor împotriva ochilor iscoditori a celui ce „punea capul”.
    Acum…nu mă mai joc.Şi îmi pare rău tare.Copilul din mine îmi scapă printre degete.S-a făcut de gelatină.

  6. vreu sa-ti recit o poezie a lui Rainer Maria Rilke:
    copilarie

    cum curge vremea scolii cu-n alai
    de asteptari si spaime fara glas.
    singuratati, e-o vesmnicie-un ceas…
    liber apoi: hai-hui, pe strazi, la pas,
    sar ape din fantani, in piete, la popas.
    si-n parcuri lumea se deschide evantai.
    si-n haina-ti mica treci, te simti ca-n rai,
    pasesti ca nimeni altul, seaman n-ai:
    o, vremede mirari, o vesnicie-ceas,
    singuratate, stai.

    prin toate sa oprivesti departe vrei:
    barbati, femei; barbati, barbati, femei,
    copii-n culori pestrite, mai aparte;
    si-o casa ici, un caine-n alta parte,
    si spaima fara grai cu-ncrederea se-mparte:
    o, plaset fara sens, o vis, fior de moarte,
    abis fara temei.

    si sa te joci: ine si cerc si mingi,
    in parcul ce molatic se-ofileste,
    si pe cei mari in treacat sa-i atingi,
    de-a prinselea cand joci fugind orbeste,
    seara, tacut, spre casa sa te-mpingi
    cu mana apucata parinteste:
    o, intelegere, usor te stingi,
    o, frica, greul creste.

    si-ngenuncheat la iazul de sineala
    sa stai, cu -o barca mica langa unde;
    s-o uiti apoi, caci ale tale, cu fala
    mai trec, pe apele rotunde,
    sa te gandesti la fetisoara pala
    ce cufundata-n unde se ascunde:
    copilarie, lunecoasa invoiala.
    spre ce? spre unde?

  7. Cred ca mai improtant e cum si mai important decat atat e ca „cum” depinde in suficienta masura de cel in cauza!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: