Mai(a) fara inteles

Haotic,dezlanat,dureros in amintiri cufundata,sau poate doar neserioasa,obosita si risipita in mine prin altii,am (avut de) scris o tema(ce se dorea serioasa).Stiu,nu trebuia asa!O pun aici,doar pentru a rade,incepand cu mine…
Tema suna cam asa,
la inceput,
nu ce-am facut din ea:
Personificarea Occidentului si a Orientului.Pun aceste personaje sa se lupte.Unul ajunge sa invinga,prin uciderea celuilalt!

Sunt Doi,
au fost (la inceput)doar Unul.
Cum Unul de vor vrea
vor fi din nou.
Ea-i Maia
iar El Augustus
si pofta li-i mereu
de dragoste-n macel.
Ea-i tot ce poti spera
El o doreste.
Ea,freamatul si suferinta
El rezolvarea o ofera
in termeni strict firesti.
Ea,visatoare,asteapta,
doreste si presimte
Ceea ce el la rece
doar gandeste.
Invaluit in tainele-i
spumoasei Maia,
nu stie suferinta
de-a cauta-ntelesuri,
raspunsuri sunt deja.
El,simplu si razboinic,
ii matura in cale
Imperii.
Iar,Ea,ascultatoare
vegheaza-n rugaciuni,
viseaza biruinte
si stie sa-i prezica
din bobi si pana-n seara
ce el nici c-asteapta.
Cum de-au ramas alaturi,
chiar de sunt despartiti?
E mult prea greu secretul
si timp n-avem pe seara
sa depanam povestea;
faptasul sta s-apara!
Nemultumita-i Maia
de cum stie August
sa-i daruiasca viata
si moartea in ascuns
ea tot asteapta soare,
ferestre largi deschise,
verbe adanc gandite
cuvinte…
El stie doar c-o vrea!
Ea-i cauta in gesturi
‘ntelesuri grav ascunse,
El stie doar ca vrerea-i
una
O cere si o ia.
Maia-i mereu pe ganduri
Si soarbe tot din cupa
ce-o primeste
Pe cand August,mai practic
vrea sa cunoasca
tot ce-i aduce viata,
si avantaj sa ia.
Si-o lume-si inventeaza
confortul e deviza
femeia poa’ sa-astepte
ca n-are timp de ea.
O leaga prin conventii
dar ea vrea siguranta
chiar de-i o amagire
intreg numele ei,
ajung la intelegere
dar e si suferinta
se-mpaca,se apropie
mereu ca vai de ei.
Chiar de e razboire
tot timpu-n completare
barbatul si femeia
de-i Maia sau August
vor sti sa-nfrunte pacea
razboiul sa il cheme
si sa-si rezolve-ntr’insul
dilemele.
Nu vor sti trai departe
asa,sa faca bine
sa-nchida ochii,
lumina de-i prea tare
patrunsul greu de-ajuns.
Ca El si Ea ucid in fiecare
dorinta si iubirea
si le renasc ‘nadins
sa fie suferinta mereu
a lor iubire
Cunoasterea nu-i totul
Nici mintea,nici simtirea
Caci totu-i omenesc!


Foto:badluckcityphotog

Anunțuri

6 răspunsuri

  1. draga mea, DRAGĂ! 🙂 / 😦

  2. 🙂 Zambesc, pentru ca imi place, e o poveste ce te tine in priza, are un aer optimist, chiar daca moartea e prezenta, totusi i-ai salvat, sunt amandoi vii si pot sa o ia de la capat, sa se razboiasca!
    O sa recitesc. En garde!

  3. Am vazut…tot.Ceea ce ai scris.
    Mi-a placut enorm „povestioara” in versuri.
    „Ca El si Ea ucid in fiecare
    dorinta si iubirea
    si le renasc ‘nadins
    sa fie suferinta mereu
    a lor iubire”
    Sublime versuri!

  4. Cum ziceam,a iesit prost!
    🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: