(S)-a petrecut azi/ieri/demult…


Foto:Etoile06

Stii cum e sa vina toate
peste tine?
Sa doara si sa nu stii
unde sa pui degetul?
Sa ai de ce plange,
dar nu si spatiu pentru asta,
ca-ti sunt obrajii ocupati
de (alte)desene pe asfalt?
Sa-(i) lasi in urma
si sa te tina pe loc?
Sa vezi cum ii doare
si sa n-ai cum sa-i ajuti?
Sa vrei sa ai curaj,
pentru atatea altele
si sa nu poti lua decizii?
Sa depinda prea multe de tine?
Sa vrei sa nu-ti mai pui intrebari?
Stii cum se transforma pasii
in carlige de-ntrebare?
Stii?
Atunci,de ce taci?
Lacrima nu mai vrea sa se scurga
A facut culcus,la mine in obraz.
Intrebarile?
Sunt si ele noime…
Plec,dar raman la tine!
Si maine,tot azi,cu ieri…

Anunțuri

17 răspunsuri

  1. mereu ma incanti cu poeme frumoase, muzica d/p e suflet …

  2. Tare frumoase versuri..stii sa transformi durerea in muzica ..

  3. Of, stiu cum e… la materia viata am nimerit niste subiecte greu de rezolvat, chiar si pentru cei mai initiati decat mine.Am note bunicele în prezent.Ma pregatesc pentru marele examen.

  4. Studiez unele semne si nu doar atat.Uneori, încerc sa le si caut, din lipsa unor raspunsuri sau din insuficinta a ceea ce am.Semnele sunt prevestiri, niste profeti tacuti dar la fel de veridici.Marele final nu îl stie nimeni.

    • Nu stiu la ce (ne-)ar folosi !Stim si asa prea putine!Ce sa facem cu Intregul,cand nici pe particele nu-l digeram?

      • Dar nici nu vreau sa stiu finalul dinainte.Ce mi-as dori eu cu adevarat e sa pot anticipa „urmatorul test”. Întregul? Mai suntem oare la fel de „întregi” ca atunci cand ne-am nascut?

        • Asta daca se pp ca eram intregi atunci!Nasterea insasi pp intrarea intr-o lume imperfecta,ca modalitate de”initiere”spre Absolut.
          Doamne,ce zen suna…si nu vreau! 😛

  5. Eu cred ca atunci este omul (puiul de om) cel mai întreg – luat individual.

    • Da,devenim dintr-o suma de posibilitati,o mana de deznadejdi….din potentiali desavarsiti,absolut distrusi….din piele fina si priviri clare,o mana de oase….unde se duce toata frumusetea?!

  6. Frumusetea fizica, la fel ca orice iluzie, se pierde în timp. Cea sufleteasca se deterioreaza din cauza mediului si a factorilor de mediu.Devenim fara sa stim…

  7. Poate si sufletul nostru duce la acea schimbare. Dar nu poate fi doar asta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: