Cum era chipul meu inainte ca tatal meu si mama mea sa se intalneasca…

Adica,cum eram cand nu eram?Greu de spus!Obisnuiam sa devin ucronica in momentele mele de renuntare la prezent;dar recunosc,nu m-am gandit niciodata la chip.Am trecut in revista genetica marunta:sindactilia mea recesiva,cateva trasaturi caracteriale,nimic mai mult.Chipul?Oricum nu mai sunt cum eram mica.De la par de morcov la saten inchis,cale lunga de plonjare in generatii semitice.Cum arata chipul inainte de cum,oricum,nu mai sunt?Doamne,greu modelaj.Hai sa fiu inventiva si sa vad,asa cum vreau eu,caci nimic altceva nu ma ajuta.
Ochii negri,fata rotunda alba ca laptele,privirea blanda,surasul desenat pe dintii de cristal.
Cum?Nu seamana cu nimic?Normal!In mod sigur vorbesc despre altcineva.Caci inainte ca tatal meu si mama mea sa se intalneasca,eu nu existam!


Foto:JynMeyerDesign

16 răspunsuri

  1. Dar te-ai descris pe tine!
    P.s. Cred ca esti o buna inotatoare, doar esti inzestrata de la natura.
    😛 -si asta nu e p.p.s. :))

    • Nu cred!N-am fata rotunda,nici pielea alba…nici cristalul nu-i in vitrina!Cat despre inot,cat sa nu ma inec…la mal!Geamandurile sunt puse pt a fi atinse!
      Nu tine de „performanta”,doar sunt haioase!

  2. Nu ma pricep la fel de bine ca Alexandru, dar as zice ca e bun necristalul…ar fi cam transparenti si ar insemna ca ai lipsa de calciu, cat despre laptele fetei… se poate vedea clar in poze!
    😉

  3. Eh, lasa stralucirea pentru domnul castor.
    Vine baiatu’ o maya con chilli, iiimmediat!

  4. Ma iau de mana si ma duc…

  5. Noapte buna,
    fara chilli,
    doar cu moale maya!

  6. Parintii ne-au desenat chipul în gand, înainte de a ne fi nascut. Timpul cred ca este asemeni unei gume, sterge trasaturile din desenul parintilor nostri si ne transforma în sculpturi.

Lasă un răspuns către Rodica Anulează răspunsul