Scrib(oficial) de-o zi…V

Ca sa mai dezmorteasaca atmosfera(cred!),Mario propune sa ne descriem colega/colegul de vis-a-vis in culori inedite,chiar daca il smulgem din realitate si-l luam cu noi pe taramuri de basm…
Eu o aveam in fata pe Raluca,adica ea:


Foto:Ciprian(AdLittera)? 😛

Si a iesit asta:

Sta zambitoare in fata mea,cu parul cret ca o valtoare ce acopera un vis razlet cu pantofi moi,ca blana motanului meu.Asteapta,ca si mine,acelasi tramvai sa o duca acolo,in casuta aceea mov de pe aleea cu castani,la nr.2.Iese mereu val-vartej din casa,grabita sa duca la indeplinire sarcinile ce-o fac mai fericita cu fiecare pas.
Cateodata o vad la bratul unui tip inalt,brunet,mereu acelasi,care-o face sa para atat de mica si de protejata in bratele lui.Sporovaiesc mereu,pana cand eu o iau pe alt drum,si-i pierd din ochi.
Imi imaginez ca e pictorita si ca-i este plina casuta de margarete proaspete,in fiecare zi.Diminetile isi savureaza ceaiul mate,in papucii ei moi ce imita cozi de pisici artagoase.Isi incepe lucrul dupa multe incercari,in care schimba gusturile din farfurie.Mananca paine prajita cu dulceata de nuci,bea cafea cu aroma de rom si citeste scrisorile inca neexpediate…Penelul ii asteapta voia in mana dreapta…ziua e incarcata de lumini si umbre.
Mereu o vad dimineata…Cum o fi seara?Cand frigul se lasa si salul ii imbratiseaza umerii si-i acopera temerile…
Ce picteaza ea?