Chiar asa…

Mă ai… -Flavius Dora

…ca să mă poţi tăia în bucăţi,
ca să mă poţi da la câinii care îţi stau în
inimă ca-ntr-o casă părăsită de la marginea satului.
Nu-ţi cer să părăseşti cruzimea
cu care mă priveşti din cerurile tale.
Ar însemna să nu mai am glas, ar fi ca şi cum
pământul singur m-ar mai putea mântui.

Mă ai ca să mă poţi ascunde înăuntrul
puterilor tale magice cu care
faci din fulgere – candele,
strânse buchet
la catafalcul veştmintelor mele.

Mă ai ca să mă învii
a treia zi, dupa fiecare zi
în care te văd şi te simt şi orbesc.
Îmi strângi timpul în sticle bine astupate
şi-apoi bei, ameţindu-te, adormind şi visându-te
mai frumoasă.

Anunțuri

10 răspunsuri

  1. pe Flavius Dora ăsta îl cunosc foooarte bine
    :)))

  2. Ma ai, pentru ca emit radiatii
    de …… numai bun de leac,
    pe rana deschisa, in inima ta,
    asemenea unei cutii de conserva…
    a carei continut a fost consumat
    si apoi cutia aruncata…
    Cazand, a scos un zgomot
    sec, ascutit,
    in interiorul ei
    reverberatiile producandu-se
    fara odihna…

    De(pentru) asta (iti sunt)… ma ai.

  3. Viitorul(Trecutul) detine leacul(rana)

  4. Omul e ca vremile.
    Starile-s de oameni vremelnicite.

  5. Si eu sunt gazada buna, sper sa afli.. atunci cand vei ramane pe drumuri, poate chiar inainte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: