Sa vrei sa mori(de dureri de picioare),din dragoste de Herta Muller…


Humanitas.Ora 3 si ceva a dupa-amiezii.Obosita de-mi ieseau ochii din piele de somn,imbracata in ritm alert,cafengita printre picuri…alerg cat ma tineau opincile spre tinta propusa:Kretzulescu!
Ok!Zis si facut(planuiam de ceva vreme asta,ziceam ca nu mai vine….).Caut prin casa disperata Vulpea mea si normal ca nu o gasesc!Imi zic ca nu conteaza,ca tot urma sa cumpar Calatoria… si Leaganul….In fine!Ma gandesc la nebunia ce va urma si-mi iau ca prieten timpul,ceea ce s-a dovedit ca a fost mereu in favoarea mea.Ajung!Cativa oameni in librarie.Cumpar cartile ce mi le-am promis,plus 2 de poezii(nu ma puteam abtine) si ma mai plimb vanand un loc bun de stat.Cum n-am gasit,dand de tot felul de artagosi,culti si importanti…m-am facut mica si cumintica intr-un colt,aproape nevazuta,daca nu sesizam din gesturile agentilor de paza(dintre ei si stafful Humanitas)ca stateam prea bine pe podiumul de unde urma sa vorbeasca Herta Muller.Imi trecuse mie prin minte ca prea era gol si bun locul ala….si-mi laudam eu inspiratia! :))))))
Buun!Se face ora cu pricina,adica 5 ale amiezii si se face liniste in….sala!Lumea,certata mai devreme cu presa,ca prea isi baga coada peste tot si are privilegiul”locului in fata”,se linisteste si asteapta mana…fiecare cu ce avea la indemana:polonice,lingurite,ibrice si alte boluri.

Dl.Plesu(febletul meu)face frumos introducerea…in scena(asta dupa ce vorbeste Denisa Comanescu),bineinteles;ca mai apoi,s-o comita grav si (i)remediabil.Se si nu prea mira de multimea prezenta spunand ca:multi se afla aici deoarece au trecut pe strada si au vazut imbulzeala si s-au gandit sa vada ce e si au ramas!Ups!M-am trezit ca spun tare:multumim!Dupa care se aud alte voci,care mai de care vituperand gafa onorabilului.I s-a sugerat chiar sa taca,deoarece lumea nu a venit pentru dumnealui.In fine,dl.Plesu se opreste si intreaba candid daca a jignit…se raspunde aproape pe voci ca da,iar dl.Plesu promite ca va fi cat se poarte de scurt discursul sau.Ceea ce a fost,avand in vedere stanjeneala de pe chipul Hertei Muller.

Aceasta a vorbit si mai putin,vadit impresionata,modesta,nemteste de serioasa si neincrezatoare in prea-frumoasele cuvinte ale prietenului Plesu,care s-a declarat fan al felului in care stie sa-si traisca viata,gandurile si cartile.O fi avand dl.Plesu dreptate,dar tot gafa-i sa zici omului ca-i adunat de pe strada…Urat,tare urat!In fine!Trebuie sa mananc ceva dulce(ceea ce e imposibil),ca sa-mi treaca dezamagirea!

Au urmat autografele,fotografiile cititorilor,coada interminabila(nu si pentru mine!) si autografele Hertei Muller,care nu mai putea de oboseala…
Am luat autografe pe cele 2 carti si am fugit in lume,in cautare de aer si de liniste pentru a pritoci informatia!Am mai vazut una alta,de povestit mai departe(fotografiile sunt facute la limita echilibrului,cu aparatul cocotat peste capetele binevoitorilor ascultatori,intr-un echilibru precar al opincilor mele,cu mainile ce parca au nevoie de o infuzie de calciu sa nu mai tremure asa)….

Herta?Mi-a placut!Astept sa citesc cartile cumparate si sa patrund in lumea ei;lume nedorita,necautata si nechemata,dar pe care trebuie sa o impartaseasca pentru a-si exorciza starile si a face pace cu prezentul…Trecutul?Cine stie daca-l va ierta,de uitat insa,niciodata!
Heil Herta!