Interogatii epistolare


Foto:w1zzy

Presupun ca o cunosti mai bine decat mine,poate mai bine decat se stie ea insasi…Cand v-am vazut impreuna am zis ca nu exista ceva mai frumos decat nebunia dintre voi.Cu toate astea,stati fiecare in ungherul lui,va vad cum va macina dorul si cum va gaureste inima,lasand sa curga din ea seva voastra…Imi vine sa va iau de guler pe amandoi(tu nu porti,dar ea mai are…) si sa va desfac bratele si sa va re-invat sa va imbratisati….Stii tu cat plans,infrigurare si incertitudini ascunde pasul ei ferm si privirea ei aparent neclintita?Stii cat o costa un zambet?Cata munca de lamurire pentru a nu renunta la vise?Cat o dor prea-incarcatele-i nopti de amintiri?Cat vrea sa scurteze drumul pana la tine,dar in graba uita in ce se urca?Stii cat ii pare de rau ca n-au invatat-o ai ei sa iubeasca si ca a aflat pe parcurs,trunchiat si defazat?Cat o apasa incaperile ticsite de oameni in care tu nu esti?Ca nu are nopti si zile,ci o peltea intinsa si ranceda?Ca de atata stat in genunchi,nu mai stie pozitia verticala?Ca nu mai ea,cu toate ca vag mai seamana?
De unde stiu toate astea?Fii linistit,ea nu mi-a zis nimic…i-am urmarit gesturile cand o taram cu mine in a mea viata,pentru a o scapa de a ei…