Orice sedere(poate)ascunde o plecare…


Foto:bucz

Oare cate din gesturi tradeaza despartirea?
Care zambet incifreaza sfarsitul?
Cand isi face cineva valizele si pleaca din viata celuilalt:
cand imbratiseaza sau cand declama iubirea?
Despartirile nu se nasc dintr-o data…
ele au un plan de bataie…
si ies in fata
ca si cum ar fi puse acum pe harta,
acum s-a terminat magiunul,
acum s-a umplut paharul…
Cunoaste cineva inceputul sfarsitului?
Daca da,sa dea mai departe misiva,
sa stie lumea,
sa croseteze corect modelul…

Anunțuri

26 răspunsuri

  1. Cea mai ironica despartire
    este aceea in care,
    unul are impresia, ca celalalt
    se desparte de el,
    si pentru ca nu mai suporta tensiunea
    se desparte….

  2. E..inevitabil sa nu existe plecari.Unii vin.Altii pleaca.Sunt care raman.Putini.Dar nu pe veci.Ca vesnicia nu e a noastra sa o promitem,s-o jucam la loteria vietii.Am facut-o eu….odata…(dar nu despre asta vorbim)
    Ramasesem la….unii vin,altii pleaca.De obicei,cei ce vin nu se gandesc la plecare.Iti promit vesnicia.Dar parca stabilisem ca nu e a noastra sa o promitem.
    Si cand pleaca din sufletul tau,din viata ta…Te doare.Parca vazusesi sfarsitul inaintea inceputului.
    Iti ramane resemnarea.Acceptarea.Cu sila nu poti retine pe nimeni.Adica…poti.Dar nu-ti doresc asta.
    E si mare lucru sa stii exact momentul in care sa pleci.Sa te retragi.Sa alegi durerea plecarii cand stii ca daca ramai ai putea face mai mult rau.
    Dar putini pleaca in felul asta.Tare ma tem ca cei mai multi pleaca pentru a le fi lor bine.Mai bine.Orice ar inseamna asta pentru ei.Vesnicia(cum nu era a lor)…nu era tocmai o vesnicie.Era un timp.Limitat.De multe ori scurt.Si pleaca…spre alt suflet.In cautare…a ce?Nu stiu.Poate cauta acel „acel pentru totdeauna”.Sa si-l insuseasca.Naivii…
    N-ai dat peste unii care nu vor sa plece?Doar iti lasa impresia…dar raman pe aproape.Si daca intinzi mana…ii vei atinge.

    Atunci cand vii…trebuie sa si pleci.Uneori…te intorci in locul de unde ai plecat.Alteori…te indrepti spre alte zari.
    O zi buna!

    • Cine spune ca sederea trebuie sa intre in sinonimie cu „sila”?
      E vorba de faptul ca in oameni nu toate gesturile tradeaza deciziile…nu?

      • Cineva imi spusese,odata,ca nimic nu e intamplare.Niciun gest facut,cat de marunt,nu e fara un scop.Poate nu anume…
        Nu toate deciziile au premeditare.Doar cele mai multe…

        N-am spus ca sederea intra in sinonimie cu „sila”.Nici in campul sau lexical.
        Sunt cativa…care nu au stiut cand sa plece unul din viata celuilalt.Din suflet…Si au ramas.Siliti.De…nu stiu cine sau ce.

  3. Nu poti fi locatar în aceeasi încapere pentru totdeauna.Simti nevoia sa respiri si daca nu mai dai inimii oxigen, va muri si iubirea.
    Despartirea e un fapt inevitabil, care mai devreme sau mai tarziu se va produce.Atasarea nu e decat o dovada a slabiciunii noastre.
    Iar începutul sfarsitului chiar de l-am cunoaste nu l-am putea evita, pentru ca de multe ori însusi celalalt îl provoaca.

    • Tie iti place sa-ti muti sufletul de colo-colo?Trupul da…anchilozeaza altfel!
      Andrei,cine vrea sa fie tare?Eu nu…imi recunosc slabiciunile(chiar de nu le strig in gura mare).
      Hm,daca l-am cunoaste,poate ca ar fi altceva….cu toate ca „a cunoaste” nu rezoneaza cu”a fi fericit”….sau poate ca da…

      • Nu-mi place sa-mi deplasez sufetul de colo-colo…
        Cand esti într-o încapere si ramai fara aer presupun ca simti nevoia sa iesi, cred ca si într-o relatie e la fel, unul abandoneaza si pleaca.Spre deosebire de jocurile obisnuite, iubirea e un „joc” unde se castiga sau se pierde în echipa.
        Uite, eu as vrea sa fiu mai tare.As vrea sa pot sa ma detasez de persoana de care ma despart cu aceeasi putere cu care am iubit-o.Dar asta fireste ca nu se poate, sunt doua sentimente contradictorii…
        Stiind ca maine va fi sfarsitul a ce vrei tu, ce crezi ca mai poti face? Asta-i frumusetea vietii, Dumnezeu a lasat omului avantajul de a alege, dar dezavantajul de a descoperi dupa ceea ce a ales.Plus ca daca am sti totul dinainte nu am mai reactiona spontan, viata e ca un film în care fiecare trebuie sa improvizeze.Scenariul e facut dinainte (nu stiu daca în totalitate) dar noi îl jucam dupa placul si posibilitatile noastre.

        • Aerisirea se face si deschizand fereastra.
          Stii?Cand iubesti „actoria”asta necesara jocului de care spui tu nu mai e posibila,caci dragostea limiteaza actiunile.
          Scenariu facut dinainte?Uf,ce senzatie de cusca ma incearca!!!
          Cat despre viitor,astept sa ma ia prin surprindere,cum a facut-o si pana acum!Ce masochista sunt! 😛

  4. Cand celalalt îti greseste si tu alegi sa-l ierti, în sufletul tau lucrurile nu se repara asa repede.E nevoie de putina actorie sa minti ca nu s-a întamplat nimic.Oricat de mare ar fi puterea de iertare, memoria nu e atat de scurta sa uite.

    • Uiti mai repede cand iubesti,nu uiti insa cand esti obligat/cand esti asteptat sa o faci…e o diferenta!
      Cand unul „trebuie” sa uite,celalalt trebuie sa acopere ranile….

  5. Ceea mai ironica despartire mi se pare aceea in care ti doresti si speri intr o revedere.Revederi care mi tulbura foarte tare viata in acest moment.

  6. Fluturas,de cazurile’silite”nici sa nu vorbim,e o alta treaba acolo…
    As vrea sa existe premeditare de genul:nu fac gestul asta,ca as rani cumplit…fac gestul asta pt ca iubesc si pt ca sigur ii va placea…

  7. despartirile sunt devastatoare. ramine un pustiu de suferinta niciodata inteles, plin de indoieli, nesiguranta, regrete, gesturi frinte.

    o despartire e distructiva, nu inveti nimic bun, nu mai creste nimic acolo, iar zimbet niciodata.

  8. Cand sfarsitul anunta un nou inceput….Can d bateria s-a descarcat, cand cicolata s-a terminat,cand alti ochi te asteapta,cand mincinile devin vizibile,cand jocul te plictiseste,cand inima se amageste….,,Si tra-la-la si tra-la-li,,…..

  9. poate ca nici nu mai conteaza semnul…
    o plecare este o plecare…. de ce sa cauti sa-i mai dai o culoare?

  10. Vin aici de vreo 3 (trei) ori pe zi: dimineata, la amiaza si seara. Program ” alimentar ” mi-am facut! Si acum recitesc si-mi pun problema: cum incepe sfarsitul? Chiar asa. Inca nu am aflat desi am citit cu ochii mei termenul de expirare al unor relatii. Imi amintesc ca se simte o piatra de moara care apasa pe suflet chiar si daca lucrurile merg aparent bine. Am intrevazut uneori, mi-am imaginat mai mult poate, ca ar exista o activitate de culise, nimic palpabil, dar aparea durere de suflet, o durere independenta de mine, venea si se aseza singura, nedorita si nechemata. De ce-uri nenumarate, apoi.

  11. Nu te intereseaza un eventual sfirsit si de aceea nu cauti semne.Dupa ce s-a „intimplat” incepi sa te intrebi,sa cauti .Ce? Nu stii si parca nici n-ai vrea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: