Foto:m0thyyku
Da-mi voie sa plang,crunt si amarnic,
de parca plansul nu m-a cunoscut pana acum;
lasa-ma cu ochii umflati de durere;
lasa-ma cu fata stearsa de suferinta,cu mintea imbibata de starea mea de azi;
sa nu mai existe lume si nici dor;
sa se intunece subit sub muntele meu si frigul sa conserve inima;
lasa-ma macar azi sa plang cumplit,
sa iasa din mine tot duhul incatusat de lanturi facute pe alta marime decat a mea;
lasa-ma,noaptea macar,si ziua promit cer senin ochilor mei;
apoi ma duc cuminte in coltul meu si-mi reiau viata…
numai lasa-ma sa…te rog,lasa-ma…macar azi…
Filed under: De'ale mele slove, Poezie | Tagged: nelinisti |
Ring of Gyges 
>:D<
Multumesc!
Daca doresti un umar pe care sa poti plange… >:D< 😦
Plansul e in singuratate…Multumesc!
Ar putea fi un poem.
Asa e,am aranjat un pic…
>:D< 😦
Multumesc…
E o „întrebare” pe care mi-am pus-o „mereu”:
„cine DĂ voile” ?
„Cel”care da”voile”,e”cel”care aduce ploile in lacasurile ochilor…nu e vinovatul,nu e culpabil….doar aduce dorul si-si face culcus in tainitele inimii,cat sa nu fie gasit si alungat!
Sa plingi.Sa pui tare o muzica la care plingi si daca n-ai motiv.Sa mergi in padure linga un copac si plingi linistita sau urla daca-ti vine.El te va asculta,te va proteja si nu va spune nimanui.
Sa plingi,sa dai afara preaplinul de greu,de prea mult,de prea putin,de…de ce…
Sa pligi cu el in minte.Nu sa-l uiti,sa-l lasi
Ploaia de afara ma ajuta tare,nu se stie care”ploua”mai tare dintre noi doua…
am vrut sa scriu si ieri. atita tristete.
si nu stim calea spre sufletul celuilalt.
E greu sa ajungem la noi,dar la celalalt.E de inteles! 🙂
Hai ma Rodica,acuma plang cu tine.
Las,ca-i toamna,nu se prinde nimeni care-i cauza!
Ma doare durerea ta.Ma simt vinovat de greutatea lacrimilor tale-martor al suferintei.Mi-e rusine ca nu pot sa-ti alin inima,sa-ti sterg lacrimile,sa -ti aduc un zimbet pe chip.
Daca mai poti ierta,iarta-ma!
Alexandre,fiecare are plansul lui,de care nu e nimeni vinovat…e ca o descarcare de preaplinul/prealipsitul vietii.Sunt momente cand nu le poti duce pe toate si ai nevoie de ragaz,de plans…
Multumesc!
Lasa-ma sa-ti fiu in preajma..Nu,nu..sint nimeni.Nevazut,nestiut,doar acolo sa-ti sterg lacrima,sa-ti mingii scincetul in somn
Sa te sprijin daca ,cu ochii impaienjeniti de lacrimi,te impiedici
Lasa-ma sa-ti fiu in preajma,doar acolo,undeva , intr-un colt ,nevazut,nestiut…
Si daca,se iveste o raza de soare printre nori,un zimbet pe chipul tau sa plec nevazut,nestiut..,dar mereu acolo linga tine daca mai e nevoie ,intr-un colt…
Ma acopera ploaia,ca o pelerina!Multumesc mult!
Si eu vreau sa plang azi…
Of,motive se gasesc mereu,mai Fluturas!Nu trebuie chemat plansul,el sta pe pleoape,asteptand lumea sa plece…
Al meu e in suflet,Rodica.Nu pe pleoape.Doar ca nimeni nu pare a-si da seama.Decat atunci cand razbate la suprafata.Prea tarziu…Atunci e eliberare.Si nu mai conteaza.Nici pentru mine.Nici pentru altii.
Draga mea,suntem aici(in lume0pentru a trai impreuna.Uneori trebuie sa impartasim pentru a ne face cunoscute sentimentele(trairile).Putini oameni in viata noastra,doar se uita in ochii nostrii si stiu ce avem…ceilalti au nevoie de ghidare spre noi!!
Plansul e eliberare?Ce bine ar fi sa fie si la mine asa.
>:D<
Lacrimile au puteri tamaduitoare.
Tratamentul asta pare tare indelungat…
Nici iubirea nu-i un simptom pe termen scurt, e normal ca îngrijirea sa dureze mai mult timp.
FLUFFY MC CLOUD from conorfinnegan on Vimeo.
Multumesc!Si eu am norisorul meu,plin-plin cu apa!
ce bine ca poti sa plangi,eu ma fortez uneori rau de tot si nu-mi iese….
Barbatii ar zice ca femeile n-au nevoie de prea multe motive de plans,ca plang ele usor,oricum.
Uneori,insa nu e asa…
Da.La mine plansul e eliberare.
Durerea din suflet,care mi-l face sa planga,razbate din cand in cand sub forma de picaturi de roua.Ele aleg obrazul meu ca drum de strabatut.Se usuca pe fata mea.Si pisca.
Dar cand ramane acolo in suflet….Ma simt captiva in propriile mele ziduri.In cetatea mea,fara castel…Fara regi,regine…Printi si printese.
…
Dar azi nu pot sa plang.Din ochii mei nu vrea sa curga roua.Imi plange sufletul.Si inunda cetatea…
Uite,iti dirijez un pic diluviul.Asculta asta:
De unde ai stiut ca imi place muzica Laurei?
Eh,n-ai stiut.Si mai ales ca asta e una dintre melodiile mele dragi pe care le canta ea.Eh,nici asta nu ai stiut.Iti multumesc.
N-am stiut,doar am simtit…
Cu placere!
[…] nu ştiu de ce linkurile lăsate acolo nu duc spre Facebook! Să plângi… Gândul, versul Rodicăi… Plînsul e cu putinţă, acolo, pe FB?… Onu îmi zice cum vine chestiunea cu fumul de […]
Andrei,de-ar fi iubirea un simptom al vietii….sa iubim asa cum respiram,sa ne sacrificam cu normalitatea cu care mancam,sa ne daruim cu frecventa cu care dormim….
Pai de ce trebuie sa fie aceeasi frecventa? Nici iubirea nu se compara cu alimentatia.La fel cum avem nevoie de mancare si aer, avem si de iubire.Unii mananca mai putin, altii iubesc mai mult…
Vreau de ceva timp sa scriu un articol despre importanta si nevoia de iubire, dar înca îmi caut cuvintele potrivite.
😛
Tocmai asta e,iubirea n-are nevoie de cuvinte potrivite, e ilogica,nu are tipare si e mereu acolo unde nu ne asteptam sa apara…
Poate ca nu toti iubim la fel…ce te faci ca,toti avem nevoie de multa iubire…