Brusc si pentru totdeauna…

Cei care iubesc,lasa semne….peste tot.Sunt darnici in trairi si se risipesc in cuvinte.Cazne,critici,cauze imposibile?Nu exista asa ceva…Isi calca pe mandrie(pe care au piedut-o demult)si merg inainte.Nu se mai gandesc la derizoriul faptelor personale,nici la timpul ce le trece prin fata ochilor,in defavoarea lor.Nu au timp pentru ei,sufera cu bucuria revederii…Traiesc in rastimpuri de oftat,scurt si pe ascuns….sa nu se stie.Sunt nebuni si nu conteaza cum le sta.Sunt frumosi,cu toate imperfectiunile ce le poarta.Diferente,asemanari?Ce mai conteaza?Zambesc,dar nu pentru prezent,ci pentru un timp-amalgam intre trecut si viitor.Au tristetea aceea in ochi si bucuria aceea in miscari…ce nu le intalnim la toti muritorii.Ei stiu sa moara,caci au pentru ce trai.Si doresc sa traiasca,deoarece pot oricand muri.Nu sunt egoisti,si daruiesc pana si respiratia…Stiti cum e?Te lasa fara vlaga,dar ei au energie aparte,si sunt mereu in ritm.Canta pe strazi,la telefon,in baie,oriunde pot fi auziti,acolo unde iubirea le este prezenta,sau unde dorul ii poarta.Se intreaba toti:ce-i cu ei?Azi,rasar fluturi din fruntile lor,maine au cearcane de durere.Nu trebuie sa-i intelegeti!Ne hranim din dragostea lor si le urmam reteta.Azi ei,azi noi,maine impreuna…