Toamna in travaliu…

In aer,miros de vanata coapta.La borcane dulceturi.Oameni grabiti.Prin copaci vanticel.Dimineata un pic de racoare.Lumina cade altfel taind in felii mici sufletul meu;nu trebuie sa uit sa privesc din cand in cand jos,nu stiu unde au luat-o in cadere bucatile mele de huma.Miscarile sunt mai lente.Tai aerul cu forta fiecarui pas si simt cum ma ametesc gandurile.Caldura inca prezenta nu ma amageste.Luna isi implineste curand sorocul si ma umple de nesomn.Vine vremea cand nu mai simt foamea,cand aerul imi e de ajuns.Ochii,aparate fotografice minuscule absorb imaginile si le transforma in stari.Culorile imi ademenesc umorile apoase si le trezesc la viata;prezenta lor hraneste amintiri.Inceputuri.Sfarsituri.Aniversari.
Fructele imi ademenesc bolul mare si incolor.Cafeaua are esenta de strazi cu piatra cubica si vitrine cu saluri portocalii.Nopti albe.Ceruri minunate la apus.Tina bulversata de intamplari.Sentimente contradictorii.Florile de gradina,de camp,de suflet imi ademenesc mainile sa le cumpar si sa imi acopar sufletul cu ele.Plimbari lungi,neobosite.Gol in stomac permanent.Dorinta de a simti frigul ce face trupul sa ceara imbratisari.Par lung,despetit.Dorinte de botine verzi,sal visiniu si pullover lung caramiziu si par portocaliu.Carari de munte.Bere neagra si vin rosu sec,de preferat nu impreuna.Aud din ce in ce mai aproape strune de violoncel.
E clar,se naste toamna,din alte toamne prezente in mine.Ma apuc sa-i pregatesc venirea si s-o odihnesc la un ceai de iasomie,in sufletul meu.

Melodia asta am descoperit-o pe blogul 3fmi,…mi-a placut foarte mult…

Nu stiu ce m-a apucat…(1)

Stau in oglinda(da,nu”la oglinda”)si-mi studiez profilul,atat cat se poate…ce-mi mai arata el?Oricum nu spun cu voce tare si-mi continuu calatoria cutanata.Privirea trece de autostrada fruntii,aici au incaput mereu mai multe sensuri,cotesc usor si o iau la vale catre dealurile pometilor ce poarta intre ele o trecatoare mereu aerisita…Cobor trecatoarea si plonjez pe buze,unde pot patina in voie,dupa ce au fost umezite de coada fina a delfinului ce salasluieste in grota.Grota are garduturi albe si sus si jos,si se inchide automat si absolut independent de calatoria mea.Alunec mai apoi pe ultima movilita,dupa care-mi dau drumul cu avant pe toboganul gatului.
Vorbesc singura;ma dojenesc,numai eu stiu de ce,apoi imi iau si-mi pieptan gandurile si le leg cu funda,sa nu-mi scape si sa se duca aiurea;culeg perlele ce-mi scapa din lacurile ochilor si le dau pamantului sa se sature,poate n-a mai primit demult…
Inspectia e gata.Revizia e facuta partial.De undeva,din alte ganduri,se aude asa:

Gata reveria!Plec,ma intalnesc cu copacii adunati in coperte.Apoi inchid muzica…si celelalte ganduri trebuie sa se odihneasca…