Azi,in bucataria mea a fost/este…Craciunul!

Fiecare dimineata se desfasoara dupa un anumit ritual,mai mult sau mai putin acelasi,in functie de…de multe.Oricum,azi de dimineata,picioarele ma purtau catre o bucurie la cana verde,aburind…Drumul insa a fost intrerupt de bataile inimii,care o luase ca nebuna inaintea gandului…Ce miroase asa?E deja Craciunul?Sute de amintiri si senzatii m-au inundat in acea secunda,mi s-au inmuiat picioarele si am auzit brusc…colinde.Mi se facuse frig,la drept vorbind eram imbracata cam nepotrivit…anotimpului…Caut cu disperare in bucatarie indicii,care sa-mi linisteasca simturile si care sa ma ajute sa n-o iau razna.Cozonaci n-am framantat aseara,sarmale nu,fripturi nici atat,carnati n-am pus pe tulumba,ciorbe de potroace nici….atunci ce?Asociez mereu portocalele cu atmosfera Craciunului,dar nu am decat grep si alte fructe care…nu miros asa…Dar nu acesta era mirosul ce-mi inmuia simturile si-mi innebunea imaginatia!Privirea incerca sa cuprinda intreaga bucatarie….si,a gasit,in sfarsit,sursa Craciunului meu de vara:lumanarea mare si groasa cu esenta de mere si scortisoara ce se odihnea in farfuriuta ei,pe pervazul ferestrei si care mirosea a multe bucurii.Am inghitit in sec,am revenit in anotimpul cald si am aprins lumanarea la geam…in amintirea Craciunului…In minte imi rasuna „Veste-am adus” si m-am apucat sa-mi fac licoarea neagra.Greu,ce-i drept!

Lumanarea asta o am de cateva zile,oare de ce abia acum m-a izbit mirosul ei?Azi,13 aug…..Of,iar 13!