Asa-i de lenta istoria uneori…


Foto:themobius

Asa-i de lenta istoria,uneori.Nu se intampla ce crezi ca se va intampla,nu vedem ce uneori ar fi logic sa se arate.Nu ca te crezi buricul pamantului,dar parca uneori „ar trebui”sa apara dupa colt evenimentul,oamenii,situatia,lucrurile asteptate…
Viitorul se transforma in istorie cat ai zice”azi” si rasfoind printre filele-i groase,nu gasesti reteta personala.
Banca.Carte deschisa.Liniste si un colt de rai plin de verdeata.In ochii mei se deruleaza munca asidua a unei furnici,ce-si duce hrana(mult mai mare decat ea),spre locuinta.
Smoala,imperfectiunile aleii,movilitele de pamant,frunzele din cale…pe toate le-ar fi putut ocoli de avea viziunea de ansamblu;dar nu,ea le-a escaladat pe toate cu incapatanare,nestiind poate,alt drum.
Trebuie sa ne detasam si sa ne privim din afara noastra…
Telescopul da frunzele deoparte si capteaza luna,cautandu-i marginile-i zimtate,asa ca sufletul meu…Undeva,in lumea cerului anul are mai multe zile iar posibilitatile sunt din plin,numai ca nu pot ajunge acolo.Sunt oprita sa respir acest aer,pana cand invat ce sa fac cu el.Lumina orasului nu ma lasa,insa,sa cuprind toata bucuria intunecata a departarii.
Istoria-i prea lenta cand o traiesti si nu baga de seama zbuciumul nimanui.Ochiul nu surprinde toata imaginea si nici nu o va face prea curand.
Nebunia cu trecerea timpului prea usor e o gogorita…Timpul e acelasi,relativ si distantat de oameni,privitor sarcastic al ruinelor ce le lasa in urma lui.
Nu detinem alternativa,pentru ca nu avem viziunea de ansamblu…Cu toate astea nu acordam importanta Aceluia care detine hartile…

Anunțuri

28 răspunsuri

  1. Rodica, imi pui ordine in ganduri. Saru’ mana

    • Sunt tipicara ce-i drept.Daca vrei,le pun pe caprarii si le pun si placuta de semnalizare:”astea” duc spre suflet,”celelalte” spre huma si ale ei nevointe,”unele” sunt razlete si se vor pieptanate,”altele” sunt atat de vioaie incat vor fi date in dar la Sburatori…

  2. Dragut de tot! Interesant, ajutator, clarificator, modul tau de a scrie. Binefacator ca o apa racoroasa.

  3. Daca tu,stind pe o banca in parc esti atit de profunda,imi inchipui cum sint cei ce stau pe marginea soselelor din tara sa numere masinile care trec,trec,trec… ca timpul,ca praful,ca si caldura sau ploile…
    Ei,clar,percep trecerea in timp ce stau si numara,numara…un camion,al doilea autoturism,o caruta,a cincea bicicleta,un cumulus,un fulger urmat de primul tunet,”ma va polua,nu ma va ploua”…”to be,or not…”

    • Cei de la tara nu stiu daca isi pierd timpul sa numere norii de ploaie…mai mult sunt surprinsi de ei,in timpul muncii!
      cat despre masinile ce trec,cred ca e pe seara,cand ies sa-si plimbe gandurile la sosea!

      • Pentru a face o evaluare a circulatiei pe soselele tarii,un destept a gasit ca solutie angajarea si instalarea citorva zeci,sute,nu stiu de oameni care sa numere toate mijloacele de transport care trec pe soseaua,drumul,autostrada respectiva.
        La ei m-am referit eu.

  4. Privirea de ansamblu îţi ascunde unele detalii care pot fi importante.
    Pentru unii problema nu e admiratul panoramei,ci un stil de viaţa pompieristic care nu le oferă timpul necesar adoptării unei decizii optime.

    • Ca sa iei o decizie,trebuie sa stii daca ai alternativa(care e,avantaje/dezavantaje,etc)…apoi sa te dai vreo 5km deoparte si sa reflectezi…
      Decizii pompieristice? 😛
      Poate doar cand e vorba de curatenie!
      :))))))))))))
      Viziunea de ansamblu e mereu importanta!Niciodata,tabloul nu se admira de aproape!

  5. Da, cred că e vorba mai degrabă de o bălăceală în pompierism…
    Vezi tu, câteodată, dacă distanţa e prea mare, imaginea poate părea diferită de realitate, un obiect, poate important, poate să pară altceva.

  6. De la o distanţă un urs poate părea simpatic, de aproape însă nu, un răufăcător poate părea om bun, un munte pare un deal….distanţa îţi oferă imaginea de ansamblu dar nu şi valoarea reală a elementelor ce o compun.E bine totuşi să nu o pierzi din vedere niciodată pt. că îţi poate oferi puterea de a trece peste greutăţi.
    Gata, chiar o să lucrez acum. 😛

    • Vezi?Pt ca nu ai vederea de ansamblu a lucrurilor care-ti compun acum ziua,iei decizii proaste…
      :))))
      Aceea de a comenta tot timpul,aici,si a nu munci!
      Lenesule,back to work!

  7. frumos ai scris, limpede….atat de limpede incat incepe sa prinda contur acea… „viziune de ansamblu”…despre care vorbesti 🙂

  8. […] şi nişte gări şi o alergare prin viaţă, găsesc la Cristian. Istoria-i prea lentă, crede Rodica… pîndind evenimentele. Eu cred că noi nu mai suntem în istoria asta… Mircea pune o […]

  9. „Trebuie sa ne detasam si sa ne privim din afara noastra…” e de multa vreme una dintre expresiile mele preferate si nu numai, una dintre ideile pe care incerc sa le inteleg si sa le pun in practica…
    Sa iti analizezi faptele, reactiile, gesturile…ca si cum ar face-o altcineva, sau macar sa incerci a te privi obirctiv…e un exercitiu folositor!

    Dar…ai punctat frumos in finalul articolului…Numai El are adevarata imagine de ansamblu si e frumos sa ii acorzi increderea necesara de a-L lasa la carma 🙂

    • Da,dar noi,mai caposi din fire,avem mereu impresia ca mai descoperim inca o America!

      • ei…cum ziceam si eu odata…”trebuie să experimentăm noi cum e să pui mâna pe plita încinsă doar pentru că vrem explicaţii logice la întrebări”… Dumnezeu ne-a inzestrat si cu creier…dar are increderea rostul ei…:)
        pana una alta…Americile noastre sunt un fel de…”a da cu capul de pragul de sus…si a-l vedea apoi pe cel de jos”.
        P.S.Superb expuse gandurile tale in postul acesta 🙂

  10. Întotdeauna am fost de părere că o viziune de ansamblu ajută enorm şi în abordarea oricărui detaliu…cunosc starea de a simţi nevoia să faci ordine în tine, de a le pune pe căprării şi de a te simţi ceva mai bine apoi…când reuşeşti…dar şi când nu reuşeşti, există mereu şi categoria „încă neclare, pe-astea le voi ordona cu proxima ocazie” şi tot reuşeşti să vezi lucrurile mai bine 🙂

    • Sa stii!Sunt si zile din-astea in care mai termini din inca nefacutele ganduri/treburi…
      De pilda,ieri,am terminat 3 carti pe care le lasasem cu cate un smoc de pagini necitite…De ce le lasasem asa?Imi placeau prea mult,si mi-era teama sa nu se sfarseasca.Dar a venit si timpul lor!

  11. „căştile” mele sunt, zilnic, încîntate iar inima(?) bate ritm calm: da/ da !!!
    cu o mică şi rugătoare de iertare corecţie 🙂
    „timpul” e indiferent şi „istoria” doar un cuvînt.
    şi DA! totu-i vibraţie. cînd o ai, şi tu o ai din plin conştientizată pe cea interioară, şi timpul şi istoria se aşează …
    crede-mă !
    cu mare drag subscriu percepţiilor tale „de ansamblu” în care amănuntele au importanţa lor 😉 abia după ce aşezăm pietrele mari în mult binecunoscutul bol. urmează, cum ştim, pietricelele, nisipul, apa…

  12. M-am mai gandit, poate ca furnica invata, si anume sa depaseasca obstacolele, pp. ca urmeaza lectia cu ocolitul lor, abia apoi cunoscand fiecare cale pe care poate sa mearga, pe viitor poate sa aleaga varianta optima de depasire a obstacolelor, in functie de situatie, deci castiga experienta care apoi ii ofera libertatea de a alege o cale cunoscand deja ce se va intimpla dinainte in functie de situatie, deci este vb,. de libertate…

    • Din pacate,furnica n-are atata”viitor’pt a experimenta…nu-si permite luxul de a-si pierde bruma de timp pe experimente…pana una alta,are nevoie de provizii…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: