Asa-i de lenta istoria uneori…


Foto:themobius

Asa-i de lenta istoria,uneori.Nu se intampla ce crezi ca se va intampla,nu vedem ce uneori ar fi logic sa se arate.Nu ca te crezi buricul pamantului,dar parca uneori „ar trebui”sa apara dupa colt evenimentul,oamenii,situatia,lucrurile asteptate…
Viitorul se transforma in istorie cat ai zice”azi” si rasfoind printre filele-i groase,nu gasesti reteta personala.
Banca.Carte deschisa.Liniste si un colt de rai plin de verdeata.In ochii mei se deruleaza munca asidua a unei furnici,ce-si duce hrana(mult mai mare decat ea),spre locuinta.
Smoala,imperfectiunile aleii,movilitele de pamant,frunzele din cale…pe toate le-ar fi putut ocoli de avea viziunea de ansamblu;dar nu,ea le-a escaladat pe toate cu incapatanare,nestiind poate,alt drum.
Trebuie sa ne detasam si sa ne privim din afara noastra…
Telescopul da frunzele deoparte si capteaza luna,cautandu-i marginile-i zimtate,asa ca sufletul meu…Undeva,in lumea cerului anul are mai multe zile iar posibilitatile sunt din plin,numai ca nu pot ajunge acolo.Sunt oprita sa respir acest aer,pana cand invat ce sa fac cu el.Lumina orasului nu ma lasa,insa,sa cuprind toata bucuria intunecata a departarii.
Istoria-i prea lenta cand o traiesti si nu baga de seama zbuciumul nimanui.Ochiul nu surprinde toata imaginea si nici nu o va face prea curand.
Nebunia cu trecerea timpului prea usor e o gogorita…Timpul e acelasi,relativ si distantat de oameni,privitor sarcastic al ruinelor ce le lasa in urma lui.
Nu detinem alternativa,pentru ca nu avem viziunea de ansamblu…Cu toate astea nu acordam importanta Aceluia care detine hartile…