Cu rochita si bundita,ecranul meu se prezinta…

Am primit de la Rontziki o leapsa amuzanta(in care mai intai am deprins arta salvarii prin „print screen”,nu ca mi-ar fi reusit,ca nu sunt la marimea dorita de mine,dar tot se vede ceva,etc),in care trebuie sa-i etalez garderoba desktopului meu,sa arat cum il scot in lume…Treaba lui!Ca e mai independent de felul lui si-si poarta hainele cu nonsalanta…

Dar mai are si alte hainute,pe care le schimba in functie de umiditate si de starea emotionala a stapanei:



Bilet de pus pe usa de-afara….

Sau nu mă iubi…-Gabriela Savitsky

Nici o lege din lume,

Nici o armă, nici un taifun,

Nici o vorbă a ta,

Nu-mi pot curma dragostea.

M-am subţiat şi m-am lungit

Până în ultimul cer

Şi n-am ştiut îngerului să îi cer

Decât tu să mai fii

Să te pot privi, să te miros,

Să-mi umplu sângele, celulele

Cu gesturile tale moi şi suave.

Zilele mele sunt vrâstate cu beţia dulceţii

Şi cu piatra durerii.

Ca o maree ce lasă pe ţărm alge, scoici,

Meduze şi perle

Laşi tu în mine spaime şi lumini.

Nu ştiu unde pleci

Să-ţi duci războaiele şi vânătoarea

Şi nu te ştiu opri.

Şi până în ceasul când vii

Îmi opresc respiraţia, privirea, glezna.

Cred că nici nu sunt.

Nu ştiu a trăi fără tine,

Oricât de tare ar urla în mine instinctele

Nu le aud.

Şi poarta grea a trăitului zilnic n-o pot urni.

Tu eşti noaptea şi zorii de zi,

Lumina ochilor, pacea, tihna, culoarea aerului

Şi orele dense înţesate de sens.

Nu mă lăsa să aştept atât.

Sau iubeşte-mă.

Sau nu mă iubi.


Foto:msChilli

Din nou,marti-13

si-a fost seara,si-a fost dimineata si a venit marti,13….


Foto:LaVidaMeSorprende

Buletin meteo-sensibil:
-nori cenusii
-umbre obtuze
-tristete-n priviri
-brate moi
-anxietate
-realitati echidistante
-usi prea-inchise
-zgomot
-diferente prea mari
-uitare
-abandon
-disperare
-neglijenta
-indiferenta
-exoftalmie

Intrebari(retorice)-16

Lumea-i mica,atat de mica incat cunoscutii tai sunt mereu apropiatii altora….cu toate acestea,strada nu-ti ofera parti din trecut,le tine doar pentru sine,si ii inghite pe unii oameni de parca s-ar fi mutat pe alta planeta….oare de ce?

Ce as sacrifica eu pentru tine?

Timpul(noaptea si ziua,anotimpurile,orele)

Foto:Wings-of-dust

Posibilitatile

Foto:msconfig

Mandria

Foto:Roinja

Trupul

Foto:lorelix04

Odihna

Foto:Amatorka

Hrana

Foto:apeyron

Bucuriile

Foto:Dynnnad

Stabilitatea

Foto:hulka

Locul

Foto:rubiestone

Visele

Foto:pedrolua

Acoperamentul.

Foto:cetrobo

Viata

Foto:m0thyyku

Linistea

Foto:C-IP

Raiul

Foto:Miglee

Bifez pe lista…

Asteptand la fereastra


Foto:neilclark

Fereastra-Gabriela Savitsky

Te iubesc

Şi nu mai am nici un fel de viaţă…

Nu mai am nimic.

Toate celulele mele, tot sângele

Îţi slujesc ţie: să poţi păşi,

să ridici tivul pleoapelor,

să mă poţi părăsi.

Stăm ca două biblii deschise, faţă în faţă.

Două biblii care nu se pot citi una pe alta.

Eu mă învăţ a muri.

Doar aşa voi putea fi tot timpul cu tine,

Fără să te stânjenească mângâierea,

Vorba, dorinţa.

Am lăsat toate bucuriile mici

Să pot visa în voie la tine,

La pielea ta din catifele calde

La râsul perlat

La gândurile tale tăiate-n bazalt

Şi la cât e de bine.

Te iubesc şi uneori uit să respir.

Nu mai ştiu încotro e fereastra;

Scrie-mi ceva cu degetul pe ea, în noaptea aceasta,

Ca să ştiu că sunt vie, dimineaţa,

Când voi citi.

Cititi-i poeziile,veti descoperi un om minunat!!!

Zi cu de toate

Si uite cum un singur om(Corina Chiriac),poate sa-mi cante toate raspunsurile,sau sa-mi redea toate starile unei zile:

Dimineata,cand inca nici nu m-am trezit bine,dar nu era real:

La cateva ore dupa:

Insa,amiaza innorata a adus:

Pe seara aveam nevoie de asta:

Ma voi asterne spre somn cu:

Asta,pentru ca asa nu merge:

Somnul vine cu:

Cum e la”tara ta”?


Foto:gigi0747

Vara:la cirese,in caisi,cu cartea sub pruni,in odaia racoroasa asteptand odihna dupa-amiezii,”la teren”cu baietii jucand fotbal pana cand gemea ziua a noapte;”la colt”,unde ulitele taiau satul in linii intortocheate si ne astepta in fiecare seara sa spargem seminte in dintii inca nedeprinsi cu ciocolata;pe ulita din fata curtii bunicii si uneori in gardurile de sarma ghimpata ce aparau gradinitele de cartofi ale vecinilor de bicicleta de trei ori mai mare a bunicului plecat la coasa;cu bunica,aspra si mereu nervoasa pe faptul ca eram plina de glod din cap pana-n picioare si ca ma ogaream pana-n toamna,doar cu fructe si legume(oricum nu stateam mai mult de doua saptamani);seara,”la sosea”,unde uneori dansurile se transformau in filme,iar filmele in plimbari zgomotoase in bezna spre casa;sau noptea,cu vise pline de parfum(nu prea visam acolo),unde racoare asternuturilor fosnitoare aducea prea repede dimineata in chiraieli de cocosi,magari aducand ora exacta,oratanii infometate si caini ce se doreau cat mai departe de lesa,cu bunica mereu dornica de ore matinale si de harnicie pana la os,ca nu cumva sa se obisnuiasca trupul cu somn si sufletul cu tihna…
La voi?

Din cand in cand e marti


Foto:daveletterman


din când în când era marţi-nora iuga

cum poţi să mai exişti
când ţi se taie raiul în două
şi malurile lui stau faţă-n faţă
ca nişte armate duşmane
vreau să scriu acum
cât creierul sângerează
pixul acesta este egalul lui dumnezeu
nu vreau să aştept să se aşeze drojdia
nu vreau să aştept să mă ridic deasupra
să ating distanţa regulamentară
de unde se văd mai clar
dezastrul şi rămăşiţele lui
iată sunt o cutie nenorocită de carton
din care s-au scos pantofii
şi i s-a pus capacul la loc
vine de undeva un necunoscut
vrea să-mi vândă cuţitele la preţ redus
eu îmi pipăi carotida şi simt
o irezistibilă atracţie
o fată chiar o fată era
arătarea aceea albă
o ectoplasmă care vorbea la telefon
pe urmă izbitura zilei în faţă
când telefonul dispărea
cu numere cu tot
şi s-ascundea într-o pădure
printre ciupercile roşii
ca nişte semnale de alarmă
mi s-a sfâşiat realitatea
de sub ea iese o faţă de cal
care aleargă singur şi fără jocheu
continuându-şi cursa până la capăt
să fii conştiincios
să-ţi neglijezi până şi durerea
ca să-ţi îndeplineşti obligaţiile
din când în când era marţi
din când în când era miercuri
atunci se ridica mercurul în termometru
aş fi vrut să fac o perversitate
să-mi deşert cuvintele
în urechea unui bărbat
până la orgasm
dar tot ce fusese posibil
e acum o mare pată arsă
rămasă pe faţa de pernă
după ce ai adormit cu ţigara aprinsă
dacă rămân singură
ca pisica aceea care-şi pierde sângele
printre copaci nevăzută de nimeni
am avantajul unei umilinţe distinse
un geam spart pe care cineva
a lipit un pergament
iată fumez fumez ca o nebună
mi-am regăsit riscurile
sunt mai tânără decât o nuia de salcie
în duminica floriilor
văd adevărul văd vaza de sticlă
în care apa a secat
ar trebui să-mi fardez
pleoapele obrajii
o pungă încreţită pe fundul căreia
au rămas dâre de boia
ar trebui să mă întâlnesc
cu nişte domni bătrâni
să-mi trec setea
prin vara lor secetoasă
vin umbrele ca nişte cămăşi
străine de noapte
vin umbrele ca nişte trenuri negre
în dreapta şi-n stânga terasamentului
morţi tineri nepăsarea lor pură
ştergând orice promisiune
acum când nu mai există alternativă
când inelul şi-a pierdut piatra
nu mai apelez la nici o carte de poezie
nu mă mai tentează nici măcar
furtul unui vers
asta-i trufia mea
cu ea mă acopăr
sub stâlpul de beton
ţeapăn şi rece
prin care trece curentul
fără să-l atingă

Imbaiatul rasei umane

De la lichidul in care inotam in pantecele mamei,la baia Botezului,la baia magica a florilor,a uleiurilor aromatice si a vorbelor bine alese de nasa;de la baia revigoranta a carnii tinere,la baia parfumata a pregatirii pentru dragoste,pana la baia necesara pastrarii prospetimii;de la baia durerilor si ranilor noastre si pana la imbalsamarea spre lumea de dincolo….tot timpul folosim apa ca solutia alungarii raului,mizeriei,bolii,neajusurilor,mirosurilor ce duc cu ele viata si o inlocuiesc cu moarte.
Asa cum suntem acum,prindem mereu pojghita de necuratie ce se transforma in crusta de nu avem grija,ca ma apoi sa devina masca in toata regula si nu mai distingem cine ce este si cum a ajuns asa in oglinda sinelui.
Ati simtit mirosul ce vine din adancul carnurilor noastre cand neglijam cateva zile igiena?Piere orice farmec,orice urma de atractie si dorinta de a fi singur se accentueaza,instalandu-se alienarea.De la mirosul de piele trandafirie de bebelache frumos(ca toti sunt frumosi,la varsta aia ingereasca);purcedem la mirosul pielii de puber,cand lucrurile se complica si umorile ne joaca feste amestecand licorile de altadata cu otravuri fine ce leaga caile nazale si te trimit catre izvoare,la igiena crunta,spartana;apoi,la adolescenta si maturitate,carnea noastra fie ca miroase a dragoste sau a uitare incepe sa ia iz de bucatarie,de ceapa si tocanita de uitam s-o innoim cu deodorante si apa de flori si spume fine si catifelate de indragostiri la pachet.Se pare ca dragostea ne tine curati si departe de germeni colcaitori in singuratate.Si in cele din urma obosim,vedem care-i treaba cu lumea asta in care am cheltuit o gramada de apa,energie si timp spalandu-ne,ca mai apoi tot acolo sa ajungem,indreptandu-ne spre moarte,in care altii ne vor spala si ne vor imbraca si ne vor pune in pozitii de noi nestiute,cu flori…cu flori multe,dar doar pe dinafara.
Ce la inceput era de dorit(mirosul ala de transpiratie de bebelus in somn),mascam cu trecerea timpului,cosmetizam,ascundem,dosim…
Prospetimea da stafeta sfarsitului cu toate ale sale:puturosirea simturilor,intarzierea reflexelor,oboseala tegumentelor,decolorarea ochilor ,iar imbaierea nu mai ajuta decat psihic si nici aici prea mult.


Foto:SevadZH