Sa n-ai nicicand timp sa mori,e deja un stres in plus.Mereu se iveste cate ceva!Ba esti mic si trebuie sa inveti,sa te bucuri de genunchii juliti,de inghetata pe bat si de balaceala in lac….ba esti adolescent si-ti trebuie timp de visat,de iubit si de pus la cale viata…ba esti adult si iti incropesti cat de cat o viata:iubind,crescand copii si avand grija de parinti…ba esti alb la tample si vrei sa-ti legeni nepotii si sa le povestesti cate-n luna si-n stele,ducandu-i in parc sau la muzeu,sau tinand secrete nazbatiile de ochii vigilenti,dar obositi ai parintilor…
Mai da Timp,Doamne,celor ce n-au ragaz sa moara!
Foto:digitalgrace
Filed under: Bazar, Schita de destin | Tagged: nelinisti |
Mi-am amintit acum de urmatoarea poezie a lui Radu Herjeu:
„dacă vine moartea să mă ia
şi eu sunt coincidenţa naibii plecat în vecini
să-mi iau rămas bun
să-i pună cineva de-o cafea două-trei fursecuri de ciocolată
s-o ţină de vorbă de-una de-alta
cum mai e vremea pe dincolo cine pe cine a uitat
cine cui îi mai duce dorul şi ce rost are
puţină filosofie pe colţul mesei
n-o invitaţi înăuntru că nu e strâns patul
şi-apoi cine ştie ce vorbe mai ies
şi mai intră printre noi
arătaţi-i poze de când eram mic
şi coasa era mai mare decât mine
pe marea aceea aurie
călător inconştient
mare atenţie aşezaţi-o pe scaunul ăla bun
care are toate picioarele
cu spatele la ceas
s-am timp să mă-ntorc”
Of,da…Radu…l-am cunoscut prin ’96 si multa placere mi-a facut!
Frumoasa de tot poezia!
Multam fain! 🙂
Sintem doar o clipa.
O clipa,o singura clipa: aceea
pe care ,moartea ne-o lasa
La ce-ai putea sa te gindesti?
Si ce-ar putea sa-ti fie drag
itr-o clipa,o singura clipa?
(fg.tot un grec cu nume lung si complicat ,in tr.de Ion Mincu)
Oare si la voi ploua marunt si nesfirsit si e momentul sa-ti amintesti de cei care s-au dus deja ?
Oare „picatura diamantina de roua”, o lacrima tremura timid in coltul ochilor de-o amintire?
Sau pur si simplu vrei sa ne emotionezi?
Ai reusit.
Frumos tare!
Pentru ce atata timp? In final, totul se sfarseste…
Daca dincolo e infinitul, nu conteaza daca aici ai trait 40 sau 100 de ani…
Timp pt bucurii…timp pt iubit…timp pt contemplat…timp pt pregatire…ca nu te duci asa oricum,la intalnirea cu Imparatul!
Cu ce e vinovat cel care traieste doar 3 ani ? Daca nu e pregatit bine, cum se prezinta in fata Lui?
Imi pare rau cand ceea ce zic e luat superficial…
Nu vorbeam aici de vini,ci de dorinta de-a trai,de-a trai frumos…cat iti este dat,si sa mai ceri sa fi ingaduit inca putin,de-o fi cu putinta!
Ok, imi cer scuze pentru superficialitate
Esti iertat,ca esti si tu mic!
Toti suntem copii lui Dumnezeu… 😛
Darurile-s impartite! 🙂
Dupa puteri?
Sau dupa dorinta…
Dupa puteri…Stie Domnul sa le distribuie!
E cel mai bine asa…. Sa nu-ti faci timp sa te gandesti la asta… Ci doar sa sarbatoresti viata, pana in ultima clipa, sa-i sorbi cu nesat si sete ultima picatura. Cu spatele la coasa…
Frumoasa poezia.
Suntem singurii care,cu toate ca stim ca vom muri,putem face abstractie de asta,fie si pt putin timp…
Zic ca cea mai mare inventia a omenirii n-a fost roata ci …pianul.
Cind ma scufundam in minunatia lui Rahmaninov,a trecut la Mozart.
Parca nu merge acum.
O sa inchid chestia asta si o sa-mi pun un disc.Nu cd ci disc.
Saru’mina.
Eu as pune vioara,apoi violoncelul,abia apoi pianul! 😛
Inseamna ca avem timp, insa pt. ceea ce avem nevoie, cum zicea si cantecul celor de la the rolling „stoned” (A state of mind which occurs after smoking enough marijuana to the point where the user stares blankly into whatever catches his/her attention) 😛
N-am incercat marijuana… 😛
🙂 dreptate ai tu… la inceput esti prea tanar, prea fara griji, apoi la tinerete prea sigur pe tine, te casatoresti si esti prea fericit, intalnesti problemele si devii prea ocupat si prea ingrijorat,apoi esti prea batran si la sfarsit devine prea tarziu…sa te mai bucuri de viata, prea tarziu sa mai faci ceva pentru ca ai uitat cat ai trait, ca intr-o zi vei ajunge sa mori…
Timpul nu e facut sa-l avem….cheltuim ceea ce-i dat in dar!
Eu zic asa : ca viata insasi e o moarte lina, deci cu totii murim, vorba lui Neruda, cate putin in fiecare zi. 😛
Of,si ce urme lasa!