Si (s)i-a facut mormant….


Sursa:aici

MIRCEA MICU
31ianuarie 1937-18 iulie 2010

Mama

Imi scrie mama „Ti-am facut mormant,
ca nu se stie ce si cum si cand,
tu chiar daca te tii in Bucuresti,
stiu eu cat de strain si singur esti.
Are gardut de fier ce ne desparte,
dar fi-vom mai aproape dupa moarte,
e din beton sa nu fi suparat,
dar toti vecinii s-au asigurat.
Ti-am pus compot de visini si gutui
si daca vrei sa ti-l trimit sa-mi spui.
A venit toamna, vremea e ploioasa
si nu stiu daca ai sa poti veni pe-acasa.
Sa nu te culci tarziu stiu eu cum esti
si sa te-mbraci mai gros sa nu racesti.
Noroc si sanatate, dragul meu!
Mormantul de beton l-am platit eu…”

Ce-ai sa faci?

Mortii ii uitam mult prea usor.
Ce-ai sa faci iubito, daca mor?

Ai sa ma cam uiti si ai sa ma plangi
Din pleoapa ochilor prelungi.

Ai sa ma cam plangi cu roua grea
Peste simpla groapa ce-oi avea.

Si-ai sa mi te plangi ca-n general
M-am tinut de crasme si scandal.

Ca Esenin, mai demult, cel blond,
Ultimul poet si vagabond.

Mortii ii uitam mult prea usor…
Ce-ai sa faci, iubito, daca mor?

Clipa tarzie

Aud sunand departe-n munti
Plansetul lupilor carunti.

Batrane mori de apa cresc
In somnul meu copilaresc.

Pe degetul de mijloc port
Inelul vechi al unui mort.

Mi-e dor de-un ied, de-un manz nebun
Pe campuri desenat cu fum.

Dintr-un copac mi-as face-n somn
O aspra mantie de domn.

Eu numai noaptea stau si cant
C-un deget retezat de vant.

Mamei

Mama, acesta sunt!
Jumatate acoperit cu pamant,
Cealalta jumatate se duce
Si n-are nici cruce.

Tu ce mai faci?Ce mai spui?
Tristetea n-o imparti nimanui?
Tremura visinul verde
Si nu te mai vede…

Mama daca ai putea sa ma sorbi
Noaptea tarziu cand adormi,
Sa mi se para ca m-ai vazut,
Draga din iarba si lut,
Sa mi se para, sa ti se para,
Ca se intoarce viata spre vara.
Mama, acesta sunt!
Jumatate acoperit cu pamant,
Cealalta jumatate se duce
Si n-are nici cruce.

Later edit:poezia asta e minunata!

Azi noapte am visat că te iubesc

În somnul meu profund şi nelumesc
Erai chiar lângă pat, foarte aproape
Ca spada unui fulger printre pleoape
În neclintirea liniştii cereşti
Nici nu ştiam prea bine cine eşti,
Îţi mai văzusem chipul undeva,
Şi ochiul tău străin ce lăcrima,
Şi mirosul de floare l-am simţit
înfipt în carnea mea ca un cuţit
Azi noapte am visat că te iubesc
Şi-am plâns în somnul meu nepămantesc….

Reclame

Duhul vorbelor(5)

„…ce demon o fi invartind caruselul asta de nu-i nimic statornic in lume?”
(Al.Soljenitin-Pavilionul cancerosilor)