Flexiunea verbelor umane


Foto:Guilherme-Briggs

Ne-am alienat atat de mult incat inventam prelungiri ale fiintei noastre spre a ne continua si mentine relatiile…Ne-am folosit mintea in modul neaerisit si in slujba egoismului,trecand din inghesuiala grotei la singuratatea spatiului personal.Ne folosim din ce in ce mai mult de moduri impersonale de a relationa:mailul,sms-ul,tricou care imbratiseaza legat de telefonia mobila(ce?nu stiati?)…si inca telefonul e uman.Unde suntem?Unde ne ascundem?Ai cui mai ramanem dupa toate acestea?De ce ne mai cautam,daca mergem in directii diferite?Cred ca in afara de telefon si de scrisori(uneori chiar si cele electornice),n-ar trebui sa folosim altceva pentru a ne arata asa cum suntem,decat daca altfel nu se poate.

Duhul vorbelor(4)

„A te smeri inseamna a-ti veni in masura,a reveni,a deveni ceea ce esti.Cu alte cuvinte,a fi smerit inseamna a cunoaste adevarul despre tine insuti,a-ti cunoaste masura,a fi realist.
Si care e masura noastra?Masura noastra este moartea.”

(Ierom.Savatie Bastovoi,Singuri in fata libertatii)

Gand lung,de vara,ca ziua la solstitiu…


Foto:personala

Ziua cea mai lunga din an,in care,teoretic,ar trebui sa incapa multe.Ca sunt ele ganduri,ca sunt nebunii cu spuma de cafea,ca sunt plimbari lungi in arsita verii,ca parul iti zburda in soare fara sa se teama de degradare,ca-ti dai cu crema cu factor mare(cum fac eu)pentru a tine pielea cat mai departe de bronz,ca nu ai pe nimeni sau ai lumea intreaga la picioare in acelasi timp,ca muzica pe care o asculti nu-ti mai aminteste de durere,ca oglinda iti e prietena pentru ca macar azi e lumina mai mult timp,ca-ti vine cheful sa gatesti mult si savuros,ca dormi putin pentru a nu pierde nimic,ca totul pare un pic mai usor decat ieri,ca macar tu te mai intelegi,ca tot ce se intampla trebuie ca are un rost dar neinteles de tine si vrednic de asteptat cu intelesuri noi,ca atentia trebuie sporita ca cele traite sa nu fie simple intamplari,ca ziua de azi poate fi mai buna daca asa vrei tu…

Si dragostea are CV


Foto:SistaofPain

Ma uit la el(ea),cum arata in costumul bleumarin(rochia portocalie),lumina ii deschide tenul de piersica si ii indulceste privirea ce inca n-a disparut in spatele clipurilor solare.
Imi place la el(ea)felul in care i se lumineaza fata cand ma vede.Ochii lui(ei)de ciocolata se adancesc in porii mei de lapte cu cacao si facem impreuna aproape un mic dejun complet.
Miroase foarte bine,asa ca in jurul lui(ei) toate vietatile se simt ametite de placere.
El(ea)stie ca imi place si face tot posibilul sa fie asa,in fiecare zi.
Imbratisarea lui(ei)ma duce departe si totusi ma tine aproape,in locul din care n-as mai vrea sa plec,inima lui(ei).
Ocupatia?Isi petrece timpul cu mine(suna egolatru,stiu);imi gateste zilnic portii atent alese;improspateaza aerul din jurul meu;aranjeaza florile;imi castiga atentia;aduce zambetul in incaperi;spala supararile;alimenteaza zilnic setea mea de frumos;imi cunoaste harta,mergand zilnic in alte drumetii secrete,imi apara comorile;jongleaza cu cifrele asa incat mereu suntem sub pavaza norocului.
E tuns(are parul lung)asa cum imi place mie.
Mi-a promis casa la tara,cu cerdac albastru,in curtea bunicii,cu masa la umbra unui copac batran(nu mai stiu ce-a zis ca e),si munceste sa-si tina cuvantul,cu toate ca-i este greu.
Il(o)iubesc brusc si pentru totdeauna si el(ea)e povestea mea de somn usor.
In rest,stii tu…

Cu subtitrare…


Foto:Nathi-Rhapsody

Cum nu visez frumos,cum nu doresc sa adorm uneori pt ceea ce va urma sa vad”dincolo”,m-am decis sa adorm cu ochelarii la ochi…poate asa imi voi rezolva defectuoasa geometrie optica a somnului,si voi vedea clar ceea ce acum mi se arata cifrat!

De-a v-ati ascunselea


Foto:Lesta

Un joc placut.Multa galagie.Apoi suspans cu carul.Imagini rapide iti aduc in minte culorile imbracate de partenerii de joaca.Sa fie galben,albastru poate,sau chiar verde?Nu conteaza,ca doar nu suntem pe echipe,fiecare-i pentru el,asa ca orice culoare vad,a mea sa fie.Numai ca exista o mare problema:nu trebuie sa incurci situatia ca”te pui din nou”,parca asa spuneau regulile.
Recunosc ca de ceva vreme „n-am(mai) spart oalele si(n)-am mancat sarmalele”,dar ce mai conteaza?Fiecare cu locul lui,cu timpul lui,cu toate ale lui.Dar ce te faci cand cei(cel)cu care te joci nu mai apare?Sa se fi dus dupa tigari?Dar nu fumeaza!Sa fi intrat in alt joc,in alta comedie,sa-si fi ales alti parteneri de joaca?
Daca era un joc de echipa,eram obligata sa-i adun pe toti,de unde s-ar fi aflat,Dar asa?Cu toate astea,in mintea mea,culorile au un loc anume,si fiecare trebuie sa-l ocupe la vreme potrivita…si totusi nu mai apare.Oare stia,atunci cand s-a ascuns,ca nu dispari,nu faci glume proaste si ca totusi(oricat ai vrea sa-i tii pe ceilalti pe jar)te intorci in cele din urma?
Cum se face?Cat sa astept?Se lasa inserarea si mama ma cheama in casa…a trecut demult si ora cinei…Ceilalti s-au dus pe la casele lor,iar eu astept langa copac…
Sa fi jucat oare”castel”?

Ochi,maini,gura


Foto:Alloronan

Poem cu ochi, mîini şi gură-Daniel-Silvian Petre

A avea ochi e o insultă la adresa Vîntului,
Care aleargă orbeşte
Printre copaci
În căutarea unuia anume.

A avea mîini e o insultă la adresa Lunii,
Care trăieşte tot timpul cu spaima
Că se va prăbuşi în ocean, ca o banală stea
Căzătoare.

A avea gură e-o jignire la adresa Muntelui,
Care numai noaptea,
În somnul pietrei,
Poate să zîmbească.

Spune-mi, cum aş şti că tu eşti tu,
Cum aş şti să te aleg tocmai pe tine
În fiecare zi, din toată nesimţirea asta,
Cum aş putea să-ţi spun că te iubesc
Dacă n-aş avea ochi, mîini şi gură ?
Şi cum aş şti că eu sînt eu
Şi că exist (de parcă a exista
Înseamnă a avea ochi, mîini sau gură,
De parcă a avea există cu adevărat).

Ce păcat că exişti, că te cunosc, că te iubesc!
Cît de eroic ar fi fost să te caut
Negăsindu-te vreodată,
Cît de tulburător ar fi fost plînsul meu,
Cît de frumoşi ar fi fost ochii mei trişti!

Spune-mi, de ce nu te visez niciodată ?
Pentru că exişti ?

:P,premiata de Carturesti!

Am participat zilele astea la un concurs despre Eric Clapton pe site-ul Carturesti.Trebuia sa scriu ceva creativ despre „De ce crezi că i se spune lui Eric Clapton „Mr Slowhand”?
Si… :P,am scris aici si….am fost premiata cu asta!
Oh,happy days!
Un semn bun intr-o mare de incertitudini…

Totul se reduce la telefoane…


Foto:priscilla-world

In asteptare,in iubire,in despartire,in moarte,in trebuinta,in amintiri,in plictiseala,in verva…totul se reduce la un mic fir intre noi si lume.Firul se numeste unda,eu l-as numi”vointa”.Cele mai crunte vesti le-am primit la telefon:tacerea,moartea,boala,despartirea.Nevederea,se pare,e mai usoara,mai igienica,mai putin tragica daca e transformata in fapt real prin unde.E mai usor sa nu vezi ochii celui cu care vorbesti cand ii spui ca:”imi pare rau,a murit”,”stii?nu mai putem continua,dar sa nu crezi ca ne despartim”,”din pacate,a avut un accident si acum e la morga spitalului x…”,”cine sunteti?nu va cunosc.sa nu-l mai cautati…telefon inchis…”,”nu mai e acolo”,sau si mai simplu nu raspunde,inchide de fiecare data,il deconecteaza…uneori e asa bine sa nu fi gasit!!!
Aceste vesti nu au ore fixe,nici zile preferate,uneori se inghesuie toate in zile de marti 13;te izbesc in inima,te lasa fara aer si nu-ti ofera loc de lesinat in brate pregatite.Iti arata ce altii nu vad,ce nu le este dat sa inteleaga,toata lumea te priveste de parca ai fi nauca,de parca ai fi departe de tot si nu intelegi mai nimic.
Iubesti,crezi,traiesti,insailezi povesti frumoase,uneori inadecvate prezentului,ai de ce te trezi in fiecare dimineata,visezi frumos(nu ca mi s-ar fi intamplat mie,ca nu le am cu visele frumoase…) si totul se poate termina stupid,la telefon.Dar uneori,nici asa,te lasa sa intelegi ca decat la telefon,mai bine intelegi singur,sau mai bine deloc…te prinzi singur,pe parcurs…
Cu toate astea,fiecare asteapta un telefon de genul,

Intrebari(retorice)-14

Ce pacat ca lumea a inceput sa se incalzeasca abia la final…Sa fi fost oare glaciatiunea intristarea lui Adam ca Dumnezeu l-a izgonit?