Foto:Chocolate-puma
De ce trebuie sa ajung sa-mi pun intrebarea:de ce sunt asa departe de mine?Cat ar trebui sa mai treaca pentru a intelege/a pricepe ca gata,ca s-a sfarsit,ca nu mai exista speranta?De ce totusi mai am speranta?De ce cred ca inca se mai poate?De ce cred ca inca nu-i totul piedut?
„E-asa departe de noi!
Asa departe de noi
încât lumina în loc sa vina
merge înapoi.
Suntem asa departe de voi!
Suntem asa departe de voi
incât credinta noastra
nu se vede în noi.
Fug sa ma regasesc
si nu ma întâlnesc.
Doamne, oare de ce mi-e bine
când sunt departe de mine?
Doamne, oare de ce mi-e bine
când eu sunt departe de mine?”
(Ada Milea-Departe de mine)
Filed under: Schita de destin | Tagged: de linistit copilu' din noi... |
Ring of Gyges 
Pentru ca mai este…mama ei de speranta, ca doar nu ai construit atata la interfata cu celalalt ca acum sa nu mai ai ce sa faci cu ea, nu?
Ai cazut, ce faci, stai acolo jos si te intrebi cum de ai cazut? NU, te ridici, te scuturi de praf si mergi mai departe!
http://www.trilulilu.ro/RustyKramer/612e84c8ae1432
Caderea,daca n-ar lua cu sine si o parte din vointa ar fi mai usor sa continui,dar asa…refacerea e un tratament de durata…
Dar oare,dorim sa ne facem bine,din ce ne-a facut fericiti candva?
Eu nu stiu ce ai trait, dar orice ar fi fost, este posibil ca viitorul sa iti aduca experiente cel putin la fel de frumoase, pe care le poti imbratisa numai daca le dai drumul celor care nu mai sunt, dar daca poti sa calatoresti in timp nu ai de ce sa iti doresti sa te faci bine! 😛
E ca atunci cand esti bolnav si nu vezi ca afara e frumos…sau poate ca nu-ti mai pasa,sau nu ai ochi pt asta….cert este ca pentru a vedea frumosul trebuie sa fii pregatit pt el….
Pentru ca realitatea si dorinta nu fug tinandu-se de mana, se intrec pe rand, schimba locurile, dar intotdeauna invinge realitatea.
O adevarata schizofrenie….mintea iti sopteste ceva,in timp ce inima te trage in alta directie…da,echilibrul e greu de pastrat!
Speranta nu moare niciodata. E bine ca avem puterea de a spera chiar si in momentele cele mai dificile… 😉
Departe de mine ( Departe de noi)
Uneori,confund utopia cu speranta,sau invers?!
poti cere ajutorul 😛
@invechitul nou sens 😛
E aiurea cand speranta lucreaza impotriva noastra, nu?
N-am inteles….fi mai explicit pt minti in curs de tratament… 😛
Nici eu nu am inteles nimic. Se pare ca…
Era o melodie..eu merg pe partea ciudata a strazii
Vai,trebuie sa o caut….suna bine titlul!!! 🙂
Nu ar trebuii,e cantata de „tampitii mei” si iar m-ai critica!
Eu nu i-am numit”tampiti”,asa ca te rog sa-mi trimiti melodia… :))))
Ma mai culturalizez si eu un pic…
Hai ca am ascultat-o,nu e asa greu digerabila… :))))
cuvintele si melodia le stiu demult si ma fascineaza de fiecare data! 🙂
sa stii ca te-am visat! inseamna ca in curand te paleste norocul, ai sa vezi…
Wow…trebuie sa-mi scrii cum m-ai visat….pt mine visele au o alta conotatie 😛
Si daca este vorba de”palire’…sentimentul se acutizeaza… :)))))
@Rodica si noul sens (sper ca nu te-ai suparat suparat) iti raspund chiar daca nu ai intrebat. 😛
Ma gandeam ca daca speranta te tine in ceva ce nu mai exista, nu are cum sa fie ceva bun, poate doar daca reconstruiesti acel ceva, dar fundatia va fi suferinta de acum, deci sansele ca acea constructie sa fie durabila nu prea sunt.
da… da… si la ce vrei sa faci referire?
Se pare ca este a doua oara cand ma bagati in seama fara ca eu sa doresc, si peste acestea ma luati intr-un mod cam nepoliticos. Dupa cate stiu termenul invechit nu care prea bine nimanui, cu atat mai putin mie. Sincer nu stiu ce va determina sa vorbiti despre mine, desi as putea sa banuiesc…
V-am spus acestea pentru ca ma deranjeaza…
Cu respect
Eu faceam referire la speranta, care intr-o situatie poate sa fie ceva bun, iar in alta nu.
Sa speri inseamna ca deja ai credinta ca viitorul devine prezent favorabil…..
Sa speri,insa,dincolo de realitate,e grav…dar eu pot intelege asta foarte bine…
dimpotriva… daca nu depui efort, daca nu suferi pentru ceva… nu pretuiesti 😉
Imi cer scuze ca mi-am permis sa fac vreun comentariu despre titlul blogului tau, credeam ca fiind public am dreptul sa fac acel comentariu, nu era in intentia mea sa iti aduc vreo ofensa.
Si asta-i adevarat…suferinta ne caleste;numai ca nu intodeauna intelegem rostul ei….
Asa e,nu poti cladi ramanand in trecut….dar nici nu-l poti evita/uita… 🙂
dar… totusi nu e de demnitatea dumneavoastra… nu as fi crezut… in fine…
Vroiam sa iti sugerez ca „nou”, nu mai corespunde cu realitatea, adica de vreo 2 luni de cand stiu ca existi nu mai este ceva nou…dar este evident ca pentru tine are alta semnificatie astfel ca comentariul meu a fost deplasat…nu am vrut sa te supar, poti sa stai linistit, nu o sa te mai deranjez…pacat, ai unele idei interesante.
eh… vezi acum am inteles. Nu intelegeam termenul „invechit” Sincer ma deranja. Iti multumesc pentru aprecierea ideilor mele… am aceeasi parere si eu cu privire la tine 😉
Ma bucur ca ai inteles, multumesc si eu.
Rodica, imi cer scuze pt. discutia pe langa subiect, daca o stergi te inteleg, sunt sigur ca nici un nou sens nu are nimic impotriva.
Fiti linistiti amandoi….
Nu ma supar,atat timp cat duelarea voastra nu se lasa cu varsare de sange 😛
Nu am… si eu i-am cerut scuze 😛
Apropo, „un nou sens” suna ciudat in orice context dintr-o discutie, poti sa imi spui numele tau, ori macar unul oarecare?
cam greu… nu pot sa spun nimic
Am citit mai sus nişte cuvinte care m-au pus pe gânduri: „orice ar fi fost, este posibil ca viitorul sa iti aduca experiente cel putin la fel de frumoase, pe care le poti imbratisa numai daca le dai drumul celor care nu mai sunt”…. E un…punct de vedere.
Am devenit oare doar nişte bieţi „vânători de experienţe”? Mai e posibil în ziua de azi ca cineva să viseze şi să lupte cu toată fiinţa pentru a întâlni cea mai mare şi UNICA Iubire? Sau ne mulţumim cu …picături şi fărâmituri de „experienţe” care pot fi frumoase? Dar niciodată un întreg…doar picături… stropi…
Nu vreau să judec pe nimeni, dar încerc să înţeleg o realitate care…nu îmi place.
Iubim cum suntem,Alex!!! 🙂
Imi place viziunea ta! 🙂
@Alex:
Din moment ce ai comentat comentariul meu si nu postarea, deci in afara subiectului, ma simt indreptatit sa iti raspund.
Domnule Alex, te-ai gandit cumva, inainte sa afirmi ca lumea este superficiala ca poate acea unica dragoste nu poate exista daca nu ai cu cine sa o imparatasesti si ca poate nu ai cautat unde trebuie, ca poate te-ai insealat, din moment ce celalalt a plecat si nu a crezut in drostea unica, merita sa nu mai iubesti un alt om daca cel pe care l-ai iubit nu a fost demn de dragostea ta? De ce trebuie sa fie o dragoste unica, cand poate sa fie o singura dragoste, mare si adevarata… restul fiind doar cautarea ei?
Astept un raspuns de la dumneata.
Alin, mulţumesc de precizare. Nu-mi propusesem vreun „atac” 🙂 ci doar o întrebare. Repet, încerc să înţeleg o realitate parcă tot mai complicată… Că aşa ştim noi, oamenii, să ne complicăm cumplit de tare.
Da, ai dreptate! Nu ştim să căutăm acea singură dragoste mare şi adevărată şi alegem acolo unde NU este acel miracol după care tânjim.Când vedem că ne-am înşelat…fugim repede spre alte zări şi iar…încercăm. Uneori rămânem doar cu…căutarea! Alergători după o…”fata morgana”…
Alin, ştii cât de trist este să asculţi un om aflat pe patul de moarte şi mărturisind cu regret neîmplinirile vieţii lui?
Nu stiu, dar tocmai de aceea cred ca este bine sa nu renunti la cautare, tocmai pentru a nu avea regrete! Chiar daca toata viata ai cautat, poti sa mori linistit stiind ca cel putin ai incercat sa obtii ceea ce ai dorit!
Alin, oare „poţi să mori liniştit” atunci când simţi că te apasă sentimentul neîmplinirii? Nu prea cred. E drept, măcar ştii că ai încercat, că te-ai străduit, că ai vrut! Dar rămâne întrebarea chinuitoare: oare de ce alţii au reuşit, au putut, iar eu nu? Oricât ai fi de tare, nu poţi să nu îţi pui această întrebare… Poate că unii nu se poticnesc în această întrebare…
Numai bine!
Dumneata iti pui intrebari, eu caut solutii…e bine sa fii practic.
Cauzele nereusitei pot fi doua in viziunea mea:
a) Telurile tale sunt nerealiste.
b) Nu esti destul de motivat sa iti depasesti propriile limite, pentru ca ele, intr-o anumita masura, pot fi depasite/mutate.
Sanatate!
Am fost aspru si am dat dovada de lipsa de empatie, imi cer scuze. Presupun ca ati trecut printr-o experienta de pierdere a unui om drag, daca este asa va inteleg, cu totii am pierdut pe cate cineva apropiat, dar viata continua pentru ceilalti si suntem datori fata de aceia care nu mai sunt sa nu ii uitam si sa invatam ceva de la ei, in acest caz fiind vorba de regrete cred ca ar trebui sa invatati in felul dumneavoastra sa nu le aveti!
Sa nu credeti ca incerc sa va dau un sfat, chiar sunt impotriva acestui gest, pur si simplu mi-am exprimat parerea.
Condoleante.
P.s. Sper ca nu am batut campii…