Gand de taina

Blândeţea paşilor tăi-Ilinca Bernea

Visăm zgomotos trăim pe şoptite
Atât de singuri de parcă am fi împreună
Atât de împreună de parcă am fi singuri

Tu mă iubeşti nu am dreptul să mor

Iubitul meu inexplicabil
E de-ajuns să fac un singur pas în afara ta şi sub el se surpă prăpastia

Suntem două cântece rostogolite de acelaşi ţipăt până la limita tăcerii
mi-e teamă să rămân trează când tu deja ai adormit

Mă îngrop în pământul peste care a trecut blândeţea paşilor tăi

Se înţelege că trăim adăpostiţi unul într-altul de o eternitate şi mai bine
locuieşti cu mine în odaia în care s-ar zice că stau singură
îmi pui flori în păr când copacii se scutură
tăcerea noastră bate ca o inimă în miezul atâtor cuvinte cărora nu le ştim înţelesul…

mă zbat în durerile naşterii tale continue
umblu cu mâinile întinse cerşind neputincioasei zile lumina palmelor tale

mi-e frică
aş vrea să intru în tine ca să mă apăr de moarte
îmi amintesc înfrigurarea cu care mă căutai de-a lungul trupului meu şi nu mă găseai
ceea ce facem noi nu e dragoste, ci muzică…

nu îmi doresc ceasuri oprite
n-am nevoie de fii ai omului care să calce pe mare
nu cred decât în răsuflarea ta ritmată. Vie.
singura minune dorită
printre atâtea altele posibile

Va trebui să-ţi lărgeşti odăile inimii ca să-mi încapă umbra…

Ca un bolnav cu febră aştept
Să-mi pun pe frunte compresa cuvintelor tale
Tu poţi mântui cu un surâs toată neliniştea lumii

Ne regăsim pe necăutate
Ca doi copaci rămaşi neatinşi după ce pădurea a ars

Eu – Tu ca o plută alunecând peste tâmplele dureroase ale pământului
Trecem treji prin lumi somnambule
Acest Tu care se preschimbă în Eu

Ce linişte senzuală ne dezbracă gurile de cuvinte…
Duioşia dansează printre noi cu tălpile goale
Dorul de mine hălăduieşte noaptea pe acoperişuri cu braţele întinse
Dorul de mine, atât de copil şi de geamăn cu dorul de tine

Citeşte-mi chipul în pietre şi aşteaptă-mă acolo unde
Nu e niciodată devreme niciodată târziu
Acolo unde se petrece taina noastră cea de toate zilele

Anunțuri

15 răspunsuri

  1. Speechless…

  2. Superba….aş vrea să intru în tine ca să mă apăr de moarte 😉

  3. […] am crescut mai mare ştiam deja să dau cu laba şi să sâsâi. Apoi, am descoperit messengerul. Păstrez până azi prima mea […]

  4. cuvinte potrivite 🙂

  5. […] Nu ştiu de ce… dar a început să-mi placă poezia Trebuie sa-i multumesc Rodicăi pentru […]

  6. Greu de comentat…am nevoie de timp, sa „asez” intelesurile, sa gasesc cuvinte sa exprime superbul altfel.

  7. iar o sa-i fur poezia rodicai -si – sa o raspandesc … 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: