Ii este atat de teama de toate cele intamplate,de neintelegerea clipelor ce trec pe langa ea,luand in tavalugul lor buna-dispozitie si viata de altadata.Ii lasa pe toti in urma,iar in durerea si spaima ei vede ca nu o crede si nu o mai iubeste nimeni.Parca a fost lasata singura intr-o incapere pe care nu o cunoaste,in semi-intuneric,in asteptare de aripi falfaitoare…Dumnzeu a plecat in vizita la frati si se simte mai singura decat niciodata.Nu se mai regaseste in nici un act,nici un gest nu-i mai este familiar,imaginile se succed mai repede decat le poate prinde noima.Simte nevoia de imbratisari pe care insa nu le mai cere.Priveste in gol,in cautare de amintiri(ca de vise nu mai poate fi vorba)pe peretii ce au devenit ecranul trecutului.Din moment in moment crede ca va pleca,departe de tot,iar lacrimile timide nu-i pot arata zgomotul inimii captive.
M-am pus in locul ei!Am simtit spaima ei,durerea ei,insingurarea…
Foto:seppe123
Fii langa ea… gata in orice moment sa-i oferi imbratisarea de care are nevoie si pe care nu o cere… poate crede ca nu merita
Incerc!
>:D<
Cum mă numeam eu?
(Pauză.)
(Iluminat, deodată.) Iona. (Strigând.) Ionaaa! Mi-am adus aminte: Iona. Eu sunt Iona. Şi acum, dacă stau bine să mă gândesc, tot eu am avut dreptate. Am pornit-o bine. Dar drumul , el a greşit-o. Trebuia s-o ia în partea cealaltă. (Strigă.) Iona, Ionaaa!… E invers. Totul e invers. Dar nu mă las. Plec din nou. De data aceasta, te iau cu mine. Ce contează dacă ai sau nu noroc? E greu să fii singur. (Scoate cuţitul.) Gata, Iona?
Gata! 😛
http://culturapecontinente.blogspot.com/2010/05/mesaj-pentru-participantele-la-concurs.html
Multumesc!
[…] https://inelulluigyges.wordpress.com/2010/05/01/cand-realitatea-palpaie/ […]
[…] https://inelulluigyges.wordpress.com/2010/05/01/cand-realitatea-palpaie/ […]
Chiar,unde se duc?
Cand realitatea palpaie,suna la electrica !
Doctoria nu se afla acolo…as cauta degeaba!
[…] https://inelulluigyges.wordpress.com/2010/05/01/cand-realitatea-palpaie/ […]
Multumesc pt viziune!Imi place cum scrii,am sa te urmaresc… 🙂
Mereu tintesti in inima lucrurilor,cu precizia unui chirurg cu ani grei de practica.
Ma tem de zilele in care n-am sa stiu ce sa mai fac cu bisturiul…
[…] https://inelulluigyges.wordpress.com/2010/05/01/cand-realitatea-palpaie/ […]
Multumesc,Cosmin!
Este bine sa fii cu picioarele pe pamant si sa tii
pe toala lumea in aceeasi postura echilibrata. Usor de zis, greu de facut…
P.S. Toata poluarea asta de link-uri este de la ping-urile de care tot aud?
[…] https://inelulluigyges.wordpress.com/2010/05/01/cand-realitatea-palpaie/ […]
[…] https://inelulluigyges.wordpress.com/2010/05/01/cand-realitatea-palpaie/ […]
[…] https://inelulluigyges.wordpress.com/2010/05/01/cand-realitatea-palpaie/ […]