Introspectii in viitor


Foto:Bonett

Sa-mi declar neputinta si sa ma gandesc la viitor,ca la o poveste ce nu mi se va intampla,dar care poate fi extrem de posibila…?!Pornirea imi zice sa continuu…si ma gandesc la viitor ca la o himera ce nu o voi ajunge in punctul potrivit sau pe vreme favorabila.Asa ca ma vad cautand mereu haine potrivite,sa-mi vina,sa-mi placa,sa se asorteze cu starile mele cenusii spre verde.Mergand mult pe jos,uitand de orice durere,cu ploaia curgand pe umeri,cu mainile in manusi si dorinta de primavara….Sau poate ca adancita in lecturile cu ochelari de baga,numarandu-mi apoi pastilele pt Alzheimer,nestiind ce citesc si pt ce iau pastilele…Poate ca am sa fiu departe de neputinte,in forta,escaladand muntii tineretii…Sau voi fi senila si ma voi imbraca in portocaliu,buzele zugravite cu ruj roz si picioarele camuflati in pantofi cu toc cui si voi iesi la plimbare in cautare de vise,vorbind singura pe strazile pustii…Sau poate,ca voi fi de ceva vreme in bratele mortii,in uitare….fara epitaf,lumanare sau cruce,undeva intr-o groapa comuna,in vecinatatea unui lac,departe de fumul amagirilor…

Anunțuri

17 răspunsuri

  1. Cine stie?Stim cum suntem dar nu si cum vom ajunge.Putem doar sa speram ca n-o sa fim morti,dependenti de prozac sau cu mintile duse(ar fi naspa sa dam buna ziua prin tramvaie).

    • Depinde cui!Ca asta n-ar fi nimic sa confunzi tramvaiul cu camera de baie,sala de cinema sau camera de zi…totul e sa nu vorbesti cu perforatorul,sa-ti faci frizura in ochelarii tipului de pe scaun si sa te asezi pt cele omenesti pe scaunele…rezervate….
      Nebunia batranetii poate fi comica,daca nu e tragica…
      >:D<

  2. Poate ca Alzhaimer este un fel de usurare, dupa ce ai acumulat mult prea multa suferinta de-a lungul vietii, batranetea vine si iti stearge toate amintirile urate…din cate stiu bolnavii de Alzhaimer raman doar cu amintirile de la inceputul vieti… amintiri frumoase…
    Eu totusi sper ca nu voi ajunge sa port tocuri cui…macar atat…

    • Unora nu le raman amintiri,iar perioadele de luciditate le sunt rare…
      Totusi,daca ai renuntat la tocuri cui,au mai ramas pe lista compleul portocaliu si rujul roz…ce preferi?

  3. Banuiesc ca tot ce putem sa facem este sa incercam sa traim in asa fel incat sa fie cat mai frumos…inainte de a ajunge la sfarsit…Zilele pe car le traiesti le traiesti oricum, cu ce le umplii depinde doar de tine…

  4. Subscriu la ce a spus Alin, fiecare zi trebuie traita frumos, cu bucurie si recunostinta, caci nu se va mai intoarce niciodata. Si sa incercam sa imbatranim decent…restul nu depinde de noi.

  5. eu subscriu la ceea ce spune Dana… fiecare clipa trebuie traita… poate ca dupa va fi prea tarziu 😦

  6. Ma bucur cand lumea se intelege 😛

  7. Fac si ele parte din viata…poate ca am ales prost,poate ca am iubit aiurea,poate ca am pierdut etape…recuperam si mergem inainte…”Recuperarea” insa e experienta…timpul nu-l mai putem intoarce,ca nu e facut sa-l avem,ci sa-l folosim…

  8. uneori trebuie sa il refolosim, trebuie sa refolosim ce am pierdut sau trebuie sa refolosim greselile pentru a ne indrepta… doar ca refolosinta ar trebui sa nu existe 🙂

  9. Eu visez la o batranete frumoasa, inconjurata de prietenele mele de acum, babute si ele… 🙂 Sa ne bem ceaiul pe verande verzi, cu lumina de culoarea mierii… Cu momente (cat mai dese:)) de luciditate… 🙂
    Postul acesta se potriveste de minune cu prima melodie din playlist-ul tau (Hallelujah)… O tristete asezata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: