Chestiune de vointa

Vreau sa las apa sa curete durerea,sa se plieze ca bandajul pus de mama in copilarie,pe piciorul ranit…
Vreau sa las aerul sa-mi usuce lacrimile sufletului,ca suflul mamei peste ochii mei de prichindel,mimand ca vine Mos Ene pe la gene…
Vreau sa las pamantul sa dea din nou rod in flori si fructe si sa fiu adapost pasarilor….
Vreau sa las focul sa purifice ce-am mai lasat neadunat prin colturile ascunse ale inimii,atunci cand am strans resturile sparte de vieti paralele…
Dupa aceasta primenire lumea va fi mai buna,iar eu mai inteleapta…

Anunțuri

25 răspunsuri

  1. Nu a trecut inca? 😦

  2. cu totii ne dorim intelepciune….si parca nu mai vine…si daca vine, nu e niciodata destula 😦

    P.S: >:D<

  3. Ce bine ca-ti spui: „vreau”… De aici reincepe o noua viata, mereu.
    Iti doresc tot binele.

  4. Si multumesc mult,Acuarele…

  5. E într-adevăr important că există acest „vreau” şi, puţin câte puţin o să se şi materializeze…la un moment dat, când vei fi încetat să mai urmăreşti cursul, vei constata că s-a întâmplat…aşa cum ai vrut şi ai sperat, din păcate, însă, timpul nu-l poţi grăbi şi toate se întâmplă exact la timpul lor…

  6. Mă gândeam acum la titlul postării şi la faptul că, atunci când ceva a durut, nu prea m-a ajutat voinţa decât în sensul de a dori să trec peste, să-mi fie bine, dar nu în sensul de a-mi impune ceva şi a reuşi…şi mi se pare că, fie mai mari, fie mai mici, necazurile şi suferinţele n-au trecut când aş fi vrut eu, ci când „au vrut ele”, când a fost timpul să se aştearnă liniştea…

    • „Sa-mi fie bine”nu e atat de important ca”sa stiu cum stau”…necesitatea pozitiei pe care ma aflu primeaza celei de”bine’.”Sa-mi fie bine” vine dupa clarificarea situatiei,nedorind sa-mi fie bine cu orice pret!Uneori,sunt masochista…

      • Te înţeleg perfect! Şi eu sunt oarecum masochistă, în sensul că prefer o certitudine dureroasă unei incertitudini…Incertitudinea mă omoară, nu reuşesc să-i fac faţă, oricâte artificii temporare aş aplica…mă macină precum picătura chinezească..

      • Cred ca d-aia ma doare capul…de la atatea picaturi…

  7. Am scotocit putin prin lada ta cu lucruri vechi, sper ca dozele astea au sa ajute:
    -un anotimp: as oscila puternic intre primavara si toamna,intre aer proaspat/ verde crud si ploi triste /culorile pamantului,intre lumina sparta si lumina piezisa,intre speranta inceputului si acceptarea viitorului,plimbandu-ma pe strazile Bucurestiului cu aripi la picioare.
    -o culoare-VERDE!Trebuie!Tine de tot ce inseamna viata,inceput,speranta,implinire,ma umple de zambet!
    P.S. Sper doar ca odata cu lucrurile astea nu am scos la lumina si incarcatura lor emotionala din perioada in care le-ai scris…

    • Multumesc pt”scotocire”…Sunt tot ce am scris acolo,indiferent de vremurile ce-mi calca inima.Acum invat sa ma bucur de primavara,pana la toamna mai e…cat despre verde,zambesc automat la vederea ei!

  8. Procesul de vindecare schimba certitudinea de a sti doar ce nu vrei, in a sti cu exactitate ce vrei de fapt. Esti pe drumul cel bun.

  9. Uf! Eu nu pot să dau sfaturi, nici măcar propoziții din astea înțelepte nu am … Aș vrea să știi doar că sunt aici, la telefon, oriunde ai nevoie de o ureche și un umăr. A dracu incertitudine, aia mă ucide și pe mine mai repede decât răul propriu zis.

  10. Mamele mai sunt uneori…muma padurii…Cand eram mica acest personaj ma infricosa.Am crescut,dar tot ma mai sperie mume ale padurii.

  11. Numai sa nu fie horror! Mi-e frica… 😛

  12. Cum asa?Daca le goneste….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: