Poezie pentru unghere friguroase…

O poezie frumoasa si trista,ca sufletul plecat din iarna…Dar va veni primavara….sigur va veni!

Legea destramarii-Ilinca Bernea

Ne instrainam cu fiecare clipire de gene
Pesemne exista o lege a descompunerii
Care ne destrama fiintele atunci cand suntem prea aproape
Unul de celalalt
O chimie nefasta ne altereaza sufletele la atingere
Si nu mai simtim decat zatul celor ce se intampla
In imediata proximitate a trupurilor

Cineva canta la vioara intr-o lume paralela

Ne tasnesc umbre din teasta devin uriase acopera orizontul
Trecutul ne soarbe ca o gaura neagra
Cascata in spatiul ingust dintre noi

Lucrurile se intampla cumva de la sine
In afara noastra

Ne sarutam trist si resemnat ca intr-un ritual al uitarii de sine
Ca si cum am scrie cu buzele un recviem al singuratatii

E inutil orice ai face orice gest e in plus
Imi vorbesti ca unui strain iar timbrul vocii tale ma transforma intr-o stalactita
Intr-o masina de tuns iarba intr-o sperietoare de ciori
Intr-un gandac de bucatarie
Ma privesti ca pe un strain iar asta ma preschimba
In oricine
In nimeni
Intr-unul dintre milioanele de orfani ai planetei
Intr-una dintre milioanele de femei singure

Ne pomenim striviti sub povara unor amanunte nesemnificative
Expulzati la periferia a tot ceea ce ar trebui sa fie
Lumea se asterne intre noi ca un ecran orbitor

Nu ma regasesc in nimic din ceea ce sunt si simt in prezenta ta
Ma sufoc in aerul uscat dintre noi
Contaminat de duhurile bolnave ale trecutului
Pe care il tarasti dupa tine ca pe-o jucarie stricata

Lasa-ma sa deschid fereastra
Nu mai suport respiratia sordida a stihiilor care te stapanesc inca

Cineva canta la vioara intr-o alta lume

Iubirea ta seamana leit cu neiubirea imi spun si iti surad vinovat
Imi daruiesti frigul si foamea noroiul zabrelele custii in care ai trait
Disperarea iti biciuieste nervii
Si mi-o impartasesti fara mila in numele fericirii de cuplu

Privirea ta imi ramane incrustata in tample ca o arsura
Furia explodeaza din tine ca un suvoi de sange intunecat

Frica ia cina cu noi
Sta pe marginea patului ca un inchizitor

Cineva canta la vioara in carnea mea
In sangele meu
In tacerea cu care ma apar de tine


Foto:InToXiCaTeD–StOcK

Anunțuri

8 răspunsuri

  1. Our sweetest songs are those that tell of saddest thoughts, spunea Shelley…se prea poate sa fi avut dreptate …

  2. Poezia e un medicament amar,dar miraculos…

  3. Ce cuvinte profunde pentru un retardat ca mine..oare ce-or însemna?

  4. Va veni primavara… SIGUR VA VENI!!! 😉
    eu cred… 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: