Perpendiculara pe verticala

O mare perioada a vietii mi-o petrec la orizontala,sau oricum semi-verticala,in toate sensurile….Parca stau sa inteleg clipa,momentul,chestia….Ingurgitez,apoi merg mai departe.Merg de timpuriu,dar nu prefer alergarea.Sunt dispusa mai mereu sa-mi reduc disconfortul produs de anomaliile aparatului vestibular.Asa ca,dorm,ma odihnesc,citesc,sunt trup,contemplu…in stare de orizontal.Prea mult-verticalul imi provoaca dureri coloanei vertebrale si nu numai,pana si constiinta mai ia pauze de…cafea(fara lapte,ca e indigest)!De jos,lumea e mai mare,dar sunt odihnita cand o privesc.E starea de lene si neimplicare intr-o lume la care nu vreau sa iau parte tot timpul.Deh,sunt putin agorafobica!Coloana mea cere alternarea starilor dimensionale,altfel risca sa faca scandal.Si nu vreau sa ma oblige sa o duc iar la gimnastica!Viata mea e o sinusoida intre coordonate carteziene,dar se pare ca nu e mereu „ordonata”.
Sunt intr-o perioada in care scaunul,patul,pozitia turceasca/lotus/cate-or mai fi,dusumeaua,scarile,caldaramul(am omis ceva?) fac nisipul sa nu mai curga in clepsidra cu repeziciunea unei actiuni.Imi cumpanesc gesturile si le imbrac de iarna,macar pana se opreste viscolul!
Nu fac nimic nou,nimic nemaiauzit!Doar ma mai opresc sa savurez viata intre doua puncte ale odihnei de pe abscisa:inceputul si sfarsitul meu.
Voi,presupun ca preferati ordonata!!!!

Petrecere la pisici


Foto:sursa necunoscuta;primita pe mail…

Stau in pat,usa este intredeschisa si prin ea razbate lumina din sufragerie,pe care am lasat-o sa vegheze pt mine.N-ar fi trebuit,imi tine companie muzica ce razbate din tavanul tinut doar in funii,al vecinelor,doua pisici.Una roscata si alta bruneta!Statul in pat isi schimba timpul si se transforma in trecut,caci am nevoie de activitate cand aud adrenalina cum imi curge prin urechi.Tipete,miorlaituri pe n voci,caci pisicile au musafiri.Cred ca au tort,se canta”miorlau traiasca”,apoi se fugaresc pisicile mici,sau alea mari…nu mai stiu,am pierdut numararea pasilor,cat si directia.Cred ca si-au ars blanita cu niscaiva lumanarici!Pisicile s-au facut prea mari pt asa aniversari zvapaiate!Sa le spuna cineva,nu eu insa!De ce?Nu intru in vorba cu pisicile fara pernite la labute…In rest,fete bune,ca nu stau prea mult pe-acasa;deh,pisici mondene!Acestea fiind zise,mai verific inca o data,inainte sa merg la culcare,funiile in care se mai tine tavanul,in ritm de…

Si spun tuturor,noapte buna!

Teoria absurdului

Foto:arto-gris

Doua realitati se complica pana la schizofrenie
Creste tensiunea si continua adaptarea la mediu,
E greu de inteles de ce seringa impinge inca serul iluziei in vene.
Imaginile se succed cu repeziciune;
auzul slabeste;
cerul capata nuante violet
de fiecare data cand creierul nu se mai iriga.
Sa fie de vina stugeronul?
In fine,senzatia de lesin e tot mai aproape.
Dare reci de frica coboara pe sira spinarii,
inghetand sangele obosit.
Straturile de aer se rarefiaza.
Tarana isi intalneste originea.

Masoara-mi clipele-napoi

Caut fata nevazuta a lucrurilor,
Dar ele se indeparteaza de mine in zig-zag,
lasandu-ma singura.
Gravitez in jurul propriei mele umbre.
Pana si ea devine stravezie.
Cum as reactiona daca mi s-ar spune
ca de maine nu mai exista timp?
Ce-as gandi?
Caci as mai avea ragazul ultimei clipe!
Unde m-ar duce pasii?
Care ar fi ultima persoana vazuta/auzita/atinsa?
Cum ar fi sa nu-mi mai fii?

Foto:phot0head

Azi,avem in program….

Mi-a placut foarte mult un blog „Look – Alike-uri Romanesti „pe care l-am gasit intamplator cautand informatii despre un scriitor.”Proprietarul”e un minunat fotograf,GABRIEL MIHAI si pe acest blog(ca are mai multe locuri in care il puteti gasi)se ocupa cu”asemanari”intre chipuri.Ceea ce ii iese e formidabil!Va dau aici numai cateva ex,restul ramane sa vedeti pe blogul lui…Tot ce stiu despre el este ca lumina ii este buna,ochiul format,imaginatia cat sa ne cuprinda pe toti.Ce mai,mi-a placut incat sa va arat si voua.

Hmmm,am ajuns si la postul 100.

Gramatica personala


Foto:Camilla

-roasa de moliile personale,
-mancata de temerile cele mai adanci,
-trezita la viata de rarele surasuri senine,
-incercand sa ma intalnesc cu viata in fiecare dimineata fara sa ma fastacesc si fara sa trec pe trotoarul de vis-a vis,doar pt ca mai mereu m-a tradat
-ascultand inima ce-mi bate inca pt un scop ascuns vederii mele nocturne
-citind mereu printre randuri chestiuni ce le folosesc altora,fara a gasi si reteta personala,
-impiedicandu-ma mai mereu cand trebuia sa continuu,si alergand de tot atatea ori cand trebuia sa stau pe loc,
-ocupandu-ma cu retusatul,adunatul,lipitul propriilor bucati sparte,
-gasind mereu motive de”mai departe”,de cotinuat povesti,de suras,de visat cand afara e nor,de cantat cu plansul in gat,
-dependenta de sens si robita de verb,
-cautand in privirea celorlalti privirea mea,
-strigandu-mi,pana la limita sunetelor,ca totul nu se termina aici,
…..traiesc viata la gerunziu….