Portia de iubire

Suntem plamaditi din iubire,sau macar asa trebuia sa fie,in prospect parca asa aparea.Oricum,ca sa putem functiona la capacitati maxime trebui sa ne primim zilnic portia de iubire.Sau saptamanal?Lunar?…Poate din cand in cand?In fine,daca nu vine inseamna ca e de rau.Ce urmeaza e usor de prevazut.Si nu numai de prevazut…..
In fiecare zi ar trebui sa primim o portie intreaga de iubire;mese principale,mancate tacticos cu furculita si cutitul,servetul pus(ca nu cumva sa ne patam de prea multa dragoste).Se fac pauze mici si dese,se evita innecarea si nu se vorbeste in timpul…nici imediat dupa…,decat mai apoi.Se multumeste,se aduc laude,se fac confidente,se mai fac tot soiul de alte chestii,asupra carora pastrez tacerea,si se asteapta cu infrigurare data viitoare.Daca nu vine se traieste din amintiri,daca vine se traieste pur si simplu.Nu gandim,nu actionam,doar savuram.Nu punem intrebari,caci s-ar putea sa primim raspunsuri.
Daca am ajuns sa avem nevoie de sarbatori in care sa ne celebram dragostea e pentru ca nu iubim nici macar in timpul liber,iar cand suntem”indemnati”nici atat;caci atunci costa:timp,bani,idei….
Suntem infometati,nervosi,irascibili,iremediabil neincrezatori,superficiali si cu toate astea avem disperarea de a fi iubiti.Cine sa ne iubeasca in halul asta?Cineva ca noi?Opusul nostru?
Pana la primirea unui raspuns…pana la aflarea unei certitudini,viata se petrece intre doua asteptari:una,dupa ce-am iubit,alta inainte de o noua iubire…
Offfff,hrana noastra cea de toate zilele nici nu ingrasa,nici nu pastreaza silueta,doar ne face sa fim altceva decat am sperat:oameni!
Pana la aflarea vreunui rezultat,sa aveti pofta,in doze mici,dar neaparat sa fie dese!

Bonsai genealogic


Foto:priteeboy

De la marele arbore genealogic,de la cel din Gradina Edenului,a inceput numaratoarea lumii…mai intai unul,apoi doi,apoi oamenii cresteau in progresie aritmetica,ratia insa nu era niciodata aceeasi.Ratia nu reprezinta numai numarul constant de urmasi,ci si cantitatea de dragoste investita,disponibilitatea de a sta in relatie cat si longevitatea cuplului.Insa,cu cat inaintam,istoria o scriem cu tot mai putine maini,cu toate ca diferenta nu se simte foarte mult,ca doar mainile alea traiesc mai mult acum…
Arborele Edenului s-a micsorat cu timpul!Din el s-au facut cruci,cosciuge,mobila de bucatarie,paturi si mese si a devenit bonsai.Pe crengile lui incap tot mai putine generatii,cu frunze tot mai putine si se va usca in momentul in care Soarele va fi demult o stea pitica.
In coroana lui se aud tot mai putine chicote de copil,tot mai putine soapte de dragoste si tot mai multe suspine.Amintirile nu mai circula natural,din creanga in creanga ci se opresc brusc,sunt taiate,mutilate si transformate in scorburi,pentru animale salbatice.Pasarile nu-si mai adapostesc aripile in verdeata arborelui;caci cine a mai vazut Phoenicsi in bonsai?

Leapsa cu exhibitii :))

Am primit o lepsuca de la Lia,una simpatica in care am voie sa ma dau in barci cu vaslele,sa dau cu bata-n balta si sa stropesc pe toata lumea :)) (ce?v-ati supara?) si sa ma cred arc peste timp si spatiu,sa fiu eu insami sau sa ma joc cum vreau cu vorbele,gandurile si visele mele…
Sa purced…

1.Cât din viața personală expui scriind un blog?
Atat cat consider ca este necesar.Spuneam candva ca mi-am facut blog cat sa-mi exorcizez starile,iar cuiva ii parea ceva demonic in asta(dar avand in vedere ca in gradina Domnului mai cresc si tufe,incerc sa nu ma supar,sa-mi pun manusi si ma ocup cu plivitul).Nu-mi place sa stau in vitrina.Sa fie pudibonderie?De obicei,cand ma dezbrac trag niscaiva perdelute;de n-am,mai inchid lumina,se gaseste mereu ceva de facut…Poate fi considerata „minciuna prin omisiune”?Nu cred.

2.Cu ce îți dăunează blogul?
Recunosc ca n-am atras mitocani sau genul proxim,dar am iscat ceva neintelegeri,am avut in gura gust de fiere,dar mi-a trecut…Insa,cum am facut blogul de placere,nu-mi prea dauneaza!In rest,provoaca dependenta!

3.Cu ce te ajută blogul?

Cum spuneam mai sus,imi exorcizez starile,ma linisteste,ma amuza,cunosc oameni interesanti(si am cunoscut multi)…Imi ordoneaza gandurile,imi alina starile.

4.Ce reacții permiți?
Reactii din paleta”bunului simt”.Trebuie sa explic?Cred c-am spus totul.

Sa mearga pe aripile undelor la Rontziki,Teodora,Afreuda,Vania si Flavius…..asta daca nu au primit-o deja,daca nu fug la vederea ei si daca au timp de prostioare!

Perpendiculara pe verticala

O mare perioada a vietii mi-o petrec la orizontala,sau oricum semi-verticala,in toate sensurile….Parca stau sa inteleg clipa,momentul,chestia….Ingurgitez,apoi merg mai departe.Merg de timpuriu,dar nu prefer alergarea.Sunt dispusa mai mereu sa-mi reduc disconfortul produs de anomaliile aparatului vestibular.Asa ca,dorm,ma odihnesc,citesc,sunt trup,contemplu…in stare de orizontal.Prea mult-verticalul imi provoaca dureri coloanei vertebrale si nu numai,pana si constiinta mai ia pauze de…cafea(fara lapte,ca e indigest)!De jos,lumea e mai mare,dar sunt odihnita cand o privesc.E starea de lene si neimplicare intr-o lume la care nu vreau sa iau parte tot timpul.Deh,sunt putin agorafobica!Coloana mea cere alternarea starilor dimensionale,altfel risca sa faca scandal.Si nu vreau sa ma oblige sa o duc iar la gimnastica!Viata mea e o sinusoida intre coordonate carteziene,dar se pare ca nu e mereu „ordonata”.
Sunt intr-o perioada in care scaunul,patul,pozitia turceasca/lotus/cate-or mai fi,dusumeaua,scarile,caldaramul(am omis ceva?) fac nisipul sa nu mai curga in clepsidra cu repeziciunea unei actiuni.Imi cumpanesc gesturile si le imbrac de iarna,macar pana se opreste viscolul!
Nu fac nimic nou,nimic nemaiauzit!Doar ma mai opresc sa savurez viata intre doua puncte ale odihnei de pe abscisa:inceputul si sfarsitul meu.
Voi,presupun ca preferati ordonata!!!!

Petrecere la pisici


Foto:sursa necunoscuta;primita pe mail…

Stau in pat,usa este intredeschisa si prin ea razbate lumina din sufragerie,pe care am lasat-o sa vegheze pt mine.N-ar fi trebuit,imi tine companie muzica ce razbate din tavanul tinut doar in funii,al vecinelor,doua pisici.Una roscata si alta bruneta!Statul in pat isi schimba timpul si se transforma in trecut,caci am nevoie de activitate cand aud adrenalina cum imi curge prin urechi.Tipete,miorlaituri pe n voci,caci pisicile au musafiri.Cred ca au tort,se canta”miorlau traiasca”,apoi se fugaresc pisicile mici,sau alea mari…nu mai stiu,am pierdut numararea pasilor,cat si directia.Cred ca si-au ars blanita cu niscaiva lumanarici!Pisicile s-au facut prea mari pt asa aniversari zvapaiate!Sa le spuna cineva,nu eu insa!De ce?Nu intru in vorba cu pisicile fara pernite la labute…In rest,fete bune,ca nu stau prea mult pe-acasa;deh,pisici mondene!Acestea fiind zise,mai verific inca o data,inainte sa merg la culcare,funiile in care se mai tine tavanul,in ritm de…

Si spun tuturor,noapte buna!

Teoria absurdului

Foto:arto-gris

Doua realitati se complica pana la schizofrenie
Creste tensiunea si continua adaptarea la mediu,
E greu de inteles de ce seringa impinge inca serul iluziei in vene.
Imaginile se succed cu repeziciune;
auzul slabeste;
cerul capata nuante violet
de fiecare data cand creierul nu se mai iriga.
Sa fie de vina stugeronul?
In fine,senzatia de lesin e tot mai aproape.
Dare reci de frica coboara pe sira spinarii,
inghetand sangele obosit.
Straturile de aer se rarefiaza.
Tarana isi intalneste originea.

Masoara-mi clipele-napoi

Caut fata nevazuta a lucrurilor,
Dar ele se indeparteaza de mine in zig-zag,
lasandu-ma singura.
Gravitez in jurul propriei mele umbre.
Pana si ea devine stravezie.
Cum as reactiona daca mi s-ar spune
ca de maine nu mai exista timp?
Ce-as gandi?
Caci as mai avea ragazul ultimei clipe!
Unde m-ar duce pasii?
Care ar fi ultima persoana vazuta/auzita/atinsa?
Cum ar fi sa nu-mi mai fii?

Foto:phot0head