Cum am deprins aritmetica

Activitati simple,in care sufletul e implicat cotidian.Fie c-am scris cu stiloul sau creionul mecanic(preferatele mele),operatiile matematice mi-au dat rareori batai de cap.Dar cum m-am deprins cu abstractiuni?Destul de usor.Mica,adunam gaini,mere,pere,baloane,flori sau jucarii…mare,bucurii,multumiri,pasi inainte,liniste.Cu scaderile a fost mai frustrant.paginile nu suportau lipsa atator lucruri importante.Priveam cu durere cum plecau din ograda mea animalele,cum din livada se duceau fructele,din magazin jucariile si eu nu mai ramaneam cu nimic,sau poate cel putin cu o contabilitate corecta.Ceea ce nu ma avantaja…Din paginile liniate frumos,scaderile continuau in viata…Cum sa nu ma obisnuiesc cu aritmetica?Vrand nevrand am aflat ca 1+1 fac rareori 2,uneori mai mult,alteori mai putin,dar nu de ajuns.Ca operatiile s-au complicat pe baza acestora e una,dar mai trebuia sa le mai si aplic in viata.Asta-i cinism…Alte caiete,mai putin linii frumos trase…alte ganduri,alte planuri,toate esuand in urmarirea cu strictete a ordinii rezolvarii operatiilor,altfel…

Anunțuri

14 răspunsuri

  1. Rodica,o zi minunata 🙂
    p.s.de dragobete ai un cadou muzical.

  2. Frumos… Amintiri din copilarie… 😀

  3. Cred că aşa deprindem cu toţii aritmetica vieţii, mâzgălind cu creionul pe o filă de suflet.

    Ciudat cum ‘radiera’ nu pare să funcţioneze mereu. Uneori, lasă urme.

    • As vedea radiera functionand in clipe de cumpana…dam cativa pasi inapoi sau gresim fatal si nu mai incepem nimic…;nu toate problemele vietii au 2-3 rezolvari!

  4. ce frumos ar fi sa fim din nou copii.

    • Cateodata visez sa fiu educatoare in timpul liber(insa care timp?)sa ma joc cu copiii,sa le citesc povesti,sa decupez cu ei,si sa adunam oile pe tavan inainte de somnul de pranz,si sa le cant…da,sa le cant tot timpul…
      Hmmm!!!

  5. emotional arithmetic … the movie … 🙂

  6. Imi place sa cred ca ceea ce „scadem” nu se pierde, ci se transforma in altceva, mai bun si mai aproape de perfectiune decat ni s-a aratat noua. Cu putin noroc…

    • Asa e,dar nu intotdeauna suntem pregatiti sa acceptam „scaderile”ca facand parte din devenirea noastra…;e genul de intrebare:”de ce eu/mie?”…

  7. Mi am amintit de nota 1 primita la matematica,in liceu si nu pentru copiat ci doar pentru o intrebare aberanta .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: