Cum am deprins aritmetica

Activitati simple,in care sufletul e implicat cotidian.Fie c-am scris cu stiloul sau creionul mecanic(preferatele mele),operatiile matematice mi-au dat rareori batai de cap.Dar cum m-am deprins cu abstractiuni?Destul de usor.Mica,adunam gaini,mere,pere,baloane,flori sau jucarii…mare,bucurii,multumiri,pasi inainte,liniste.Cu scaderile a fost mai frustrant.paginile nu suportau lipsa atator lucruri importante.Priveam cu durere cum plecau din ograda mea animalele,cum din livada se duceau fructele,din magazin jucariile si eu nu mai ramaneam cu nimic,sau poate cel putin cu o contabilitate corecta.Ceea ce nu ma avantaja…Din paginile liniate frumos,scaderile continuau in viata…Cum sa nu ma obisnuiesc cu aritmetica?Vrand nevrand am aflat ca 1+1 fac rareori 2,uneori mai mult,alteori mai putin,dar nu de ajuns.Ca operatiile s-au complicat pe baza acestora e una,dar mai trebuia sa le mai si aplic in viata.Asta-i cinism…Alte caiete,mai putin linii frumos trase…alte ganduri,alte planuri,toate esuand in urmarirea cu strictete a ordinii rezolvarii operatiilor,altfel…