Poveste pentru„Tema de acasa” data de VacaVerde:
Foto:aici
In Rai merii infloreau in fiecare zi.Cum am gresit,florile-au cazut;iar odihna Edenului s-a transformat in sudoare(cred ca de atunci transpir),iar floarea de mar in vesnica speranta.Exilul mi-e pedeapsa de a trai dincolo de mine,in cautare de hotare ce-mi tin aproape originile.De fiecare data cand mi-e dor…ma intorc,numai ca pe cale ma bantuie uitarea si pierd cararea ce duce spre casa.Acasa mea e undeva departe,undeva la marginea lumii,intr-o gradina unde merii inca infloresc pentru mine,amintindu-mi Paradisul si unde sunt acceptata si daca mai confund binele cu raul.Mi-am invatat lectia….nu mai dau vina pe nimeni si nu ma mai ascund,doar vreau sa ma intorc,atat…
Anunțuri
multumesc, rodica, preiau si eu!
Cu placere!
noroc cu Adam si Eva… ne-am mai diversificat si noi activitatile…
da…s-a ajuns la scutece maro!!!
Stau si ma gandesc, laic, cine se ocupa cu fermentatul merelor… Cine face tuica la cazan?
Dupa plecarea subita?Erau asa de ocupati ca nu cred ca aveau timp de sichera…
Să mă bag, să nu mă bag?…
Unde? 😛
Ma depaseste,o zi minunata 🙂
pe fiecare cate un pic!
Nu imi vine sa cred ca Unchiul Vania nu a plusat… E temperat in februarie…
cred ca are mila de novici…
[…] împreună cu gîndurile primăverii înşelătoare. Şi ar fi vrut să ierte. Totul. Să nu mai dea vina pe nimeni şi nimic. “Uite casa asta n-am văzut-o niciodată. Şi cînd te gîndeşti că […]
Tare frumos!
Vroiam doar sa-ti „arunc” o melodie ,dar nu pot sa raman fara vorbe …Ba uite ca pot!
Of,ce frumos ai stiut tu sa-mi „arunci”gandul muzical…
Merci!
[…] Rodica – Să-i fie clar că unu şi cu unu fac doi! […]
Asta daca e adunare,insa nu intotdeauna e asa…